MIRCEA MARIAN: "Este o chestiune de bon ton să-i dai un şut ministrului de externe, indiferent dacă a mai făcut sau nu ceva."
În cazul ziariştilor, reacţia este normală. Publicul vrea să-i hăituim şi să-i sfâşiem pe presupuşii vinovaţi, iar Cioroianu este victima ideală.
Când însă criticii ministrului de externe vin chiar din partidul care l-a propus şi care s-a luptat din greu cu Băsescu pentru această numire, începi să-ţi pui tot felul de întrebări. „Este mai bine pentru noi toţi ca domnul Cioroianu să rămână ascuns pe perioada summitului“, a declarat, recent, vicepreşedintele PNL Norica Nicolai.
O primă problemă ar fi: dacă Cioroianu este atât de idiot pe cât sugerează Nicolai, cum pot fi calificaţi cei care l-au numit în această funcţie? Şefii săi pe linie de partid îl cunoşteau altfel decât din apariţiile la televizor şi ar fi trebuit să-şi dea seama ce va face acest personaj atunci când se va cocoţa în fotoliul ocupat, pe vremuri, de Nicolae Titulescu sau Mihail Kogălniceanu. Este adevărat că şi Ana Pauker a ajuns ministru de externe, dar, în cazul ei, reproşurile nu au fost niciodată legate de coeficientul de inteligenţă.
A doua problemă ar fi că, pe 5 aprilie, Cioroianu a împlinit un an de când este membru al Guvernului României. O perioadă relativ îndelungată. Cum a reuşit să reziste atât de mult timp? De ce nu a fost schimbat, în condiţiile în care liderii PNL nu se sfiesc să spună în public că este o catastrofă? Rezolvarea acestei chestiuni s-a aflat mereu în pixul premierului, cum ar spune nemuritorul Nicolae Mischie.
Sunt însă împotriva curentului general, pentru că nu cred că Cioroianu este chiar cel mai slab ministru din acest guvern. Întradevăr, cele mai multe gafe i-au aparţinut. Sau cel puţin asta este ceea ce a văzut şi a auzit publicul larg. A sugerat că ţiganii infractori ar trebui trimişi în deşertul egiptean. A crezut că se poate trage de şireturi cu regele Spaniei şi a întârziat la întâlnirea cu monarhul Suediei. A confundat Azerbaidjanul cu Georgia. Dar de ce ar fi Cioroianu o catastrofă mai mare decât Varujan Vosganian, de exemplu? Politica populistă a acestui ministru de finanţe ne va lăsa, în 2009, cu o vistierie sleită şi, foarte probabil, ne va amâna cu cel puţin un an intrarea în zona euro. De ce ar avea Cristian David, obscurul ministru de interne, un mandat mai reuşit? Sub conducerea liberalilor, poliţia a rămas o instituţie centralizată şi nici una dintre structurile ei nu a ajuns în subordinea autorităţilor locale. David a avut doar intuiţia şmecherului care ştie să stea ascuns atunci când sunt probleme. Omul a dispărut pur şi simplu în ziua în care subalternii săi s-au comportat ca nişte miliţieni şi au intervenit brutal împotriva presupuşilor anarhişti anti-NATO.
Nu deplâng soarta tristă a lui Cioroianu. Dacă mai avea o dâră de demnitate îşi dădea demisia imediat ce un personaj sinistru ca Nicolai şi-a bătut joc de el, iar cei din PNL au aprobat-o prin tăcerea lor. Dar ceea ce nu realizează liberalii este că, de câte ori îl fac prost pe ministrul lor Adrian Cioroianu, nu fac decât să confirme că ei au fost mai proşti decât el.