MIRCEA MARIAN: "A fost un adevărat noroc faptul că, în nişte sate pierdute prin Giurgiu, doi oameni au fost ciomăgiţi, împuşcaţi şi loviţi cu toporul, iar un altul s-a ales cu ochiul scos."
Fără aceste incidente, ne-ar fi ucis plictiseala din campania electorală pentru alegerile locale. Dacă oficialii din Iepureşti n-ar fi chemat bodyguarzi de la Bucureşti, ca să-i pocească pe contracandidaţi, am fi rămas cu un singur competitor interesant şi capabil să producă ştiri: Traian Băsescu.
Politicieni care par că nu vor să câştige şi dezbateri de proastă calitate - acesta este spectacolul de care avem parte începând din 2 mai. În 90% dintre afişele electorale ne zâmbeşte unul şi acelaşi individ: un businessman de circa 50 de ani, cam grăsuţ, un pic guşat şi cu mâna dreaptă îndreptată spre public. Promisiunile electorale se diferenţiază doar prin numărul de greşeli gramaticale. Nu sunt semne că scena politică va prinde viaţă, pe măsură ce se apropie ziua alegerilor.
Media a ratat şi ea această campanie. Cerem imperativ „dezbateri pe proiecte“, dar mă îndoiesc că există vreun ziarist care să fi citit măcar programele principalilor candidaţi din localitatea sa. Competiţia baronilor care candidează la preşedinţia consiliilor judeţene a scăpat aproape complet din atenţia presei centrale. Întregul interes este focalizat pe trei dintre candidaţii la Primăria Capitalei. Nu ne-a interesat nici măcar să aflăm, de exemplu, cine ar putea face parte din Consiliul General al Municipiului Bucureşti. O lege tâmpită, care interzice televiziunilor să organizeze dezbateri electorale pe timpul weekendului, contribuie la blocarea informaţiei care ar trebui să ajungă la alegători.
În aceste condiţii, singurul care joacă - şi joacă bine - este Traian Băsescu. Ne place sau nu, omul este pe tot terenul şi reuşeşte să facă ştiri. Îl scoate pe Blaga la o cafea, pentru ca lumea să-şi amintească cine este candidatul PDL. Îi acordă un interviu lui Bogdan Chiriac, deşi, până nu de mult, îl poreclea „morsa competentă“. Provoacă stupefacţie, spunând că el şi Tăriceanu s-au înţeles foarte bine în materie de politică externă. A lansat un atac dur asupra culturii de rapiţă, care i-a furat ochiul în timp ce se deplasa cu elicopterul spre Neptun. Băsescu pare a fi singurul candidat angajat cu trup şi suflet în campania electorală. Nu reuşesc să înţeleg de ce avem o campanie atât de anostă. La scrutinul pentru Parlamentul European, am priceput: era o competiţie minoră, iar liderii politici nu doreau să fie exilaţi la Bruxelles. Referendumul pentru uninominal nu a atras electoratul, fiindcă tema propusă era prea abstractă. Dar acum, odată cu descentralizarea, din ce în ce mai mulţi bani merg spre comunităţile locale, aşa că miza există. Poate că este vorba de blaturi, iar teritoriul a fost împărţit, la masa verde, între partidele mari. Sau, mai degrabă, asta este tot ceea ce ne poate oferi clasa politică: nişte mediocri, care se feresc de mediatizare fiindcă ştiu că ar provoca repulsia alegătorilor. Pe termen scurt, Băsescu pare a fi singurul politician care ştie să atragă interesul alegătorilor, chiar şi atunci când n-are altă preocupare decât să contabilizeze suprafaţa însămânţată cu rapiţă.