Luni seara, am pierdut cinci minute uitându-mă la Mihai Gâdea prezentându-şi invitatul: „vicepreşedinte al Senatului, profesor universitar de economie, fondatorul trustului Intact şi a altor entităţi de business din România”, nemaipomenitul, nemaiîntâlnitul Dan Voiculescu.
Fostul turnător al Securităţii se uita rânjind la angajatul său, căruia îi tremura vocea în timp ce-şi peria şeful („înainte de a cita din dumneavoastră...”).
În acelaşi timp, site-ul Antenei 3 şi emisiunile de ştiri difuzau la nesfârşit înregistrarea în care Traian Băsescu spunea că a sosit sfârşitul statului social din România, că toate veniturile trebuie impozitate şi nicăieri în lume guvernul nu le cumpără scutece nou-născuţilor. Cu greu putea preşedintele să-şi asigure o propagandă mai bună decât cea pe care i-au oferit-o Antena 3 şi Dan Voiculescu.
Credeam că oamenii au învăţat lecţia după primele zile ale negocierilor cu FMI, când au căzut în două capcane întinse de Băsescu. Prima oară, şi Antena 3, şi Realitatea au înghiţit, cu tot cu undiţă, momeala cu „majorarea TVA la 25% şi a cotei unice de impozitare la 20%”. A doua oară, cel care a picat în plasă a fost Crin Antonescu, căruia i-a fost plasat un „proiect de lucru” elaborat de către Ministerul de Finanţe, proiect în care erau anunţate toate nenorocirile posibile. Şi Victor Ponta a primit acel document, dar nu s-a năpustit să-l comenteze în public, pentru că şi-a dat sema că este o manevră de intoxicare.
În termeni simplişti, tactica preşedintelui a fost să-i provoace pe adversarii săi să prevestească cele mai mari dezastre. După ce publicul a fost isterizat, a apărut Băsescu, i-a acuzat pe Vîntu şi Voiculescu că „demoralizează populaţia” şi a anunţat nişte nenorociri mai mici.
Discursul „confidenţial” ţinut de preşedinte în faţa parlamentarilor puterii era exact ceea ce-şi dorea să audă un electorat liberal, sătul să vadă cum taxele şi impozitele se duc pe pomeni sau ajung pe mâinile clientelei partidelor. Sunt convins că Băsescu a dorit ca acest mesaj să ajungă la public, iar Antena 3 şi Dan Voiculescu i-au asigurat mediatizarea şi chiar i-au dat o anumită credibilitate.
Ce mă îngrijorează oarecum este faptul că Băsescu consumă prea multă energie pentru jocurile de imagine. Cea mai mare problemă pe care ar trebui să o rezolve este rezistenţa care va veni din interiorul PDL, nu din afara puterii. Liberalii îmi par a fi paralizaţi. Nu se pot opune măsurilor de dreapta convenite cu FMI şi nici nu au o contra ofertă. Dar nici nu-l văd pe Videanu urmând indicaţiile FMI şi descompletând iubita sa companie Hidroelectrica, pentru a vinde sau închide Electrocentrale Deva şi Electrocentrale Bucureşti. Nu cred că Berceanu va privatiza CFR Marfă până anul viitor. De fapt, nu-mi amintesc ca, în lunga carieră de ministru, Berceanu să fi privatizat ceva.
Vânzarea bunurilor statului a fost însoţită aproape întotdeauna de scandaluri. Este mai profitabil să nu faci nimic altceva decât să dai companiile de stat pe mâna oamenilor tăi, care să aibă grijă...
Personaje precum Videanu, Blaga sau Berceanu fac (aceeaşi) politică de 20 de ani şi au rezistat pentru că au învăţat cum să se ferească de furtuni precum cea declanşată de acordul cu FMI. Vor sta ascunşi în tranşee până când va trece vremea rea. Nu-şi vor slăbi puterea cel puţin până când nu trec alegerile din partid.
O mare parte din funcţionarii care ar trebui daţi afară fac parte din activul PDL. Directorii şi liderii sindicali ai companiilor care ar trebui privatizate, închise sau ar urma să rămână fără subvenţii sunt obişnuiţi ai vilei din Modrogan nr. 1. Nu cred că acordul cu FMI are vreo şansă înainte de congresul PDL de pe 15 iulie.
PS: În timp ce poporul stă cu ochii pe acordul cu FMI, senatorii au îngropat legea privind controlul averii demnitarilor. În fruntea celor care au masacrat legea: oamenii puterii, Gyorgy Frunda (UDMR) şi Mircea Andrei (PDL), unul dintre avocaţii companiilor controlate de Vîntu.