Solidaritatea funcţionează simplu şi firesc în orice comunitate umană. Funcţionează de la părinţi la copii şi invers, între rude, colegi sau vecini. Aşa au mers lucrurile timp de milenii. Solidaritatea de stat e o invenţie foarte recentă şi, în România, niciodată reuşită. În plus, tocmai dă faliment. Hai să renunţăm la ea.
În criza asta în care ne tot adâncim, aud din ce în ce mai des pronunţată sintagma solidarităţii sociale. Asta înseamnă că aceia care au ar trebui să se simtă solidari cu cei care nu au şi să-i ajute să trăiască şi ei omeneşte. Sună frumos dar, cumva, la noi nu funcţionează.
Citeşte aici tot editorialul.