CONSTANTIN TĂNASE: Este clar pentru toată lumea că modificările operate la Legea cetăţeniei din RM sunt îndreptate, mai întâi de toate, împotriva moldovenilor deţinători de paşapoarte româneşti. Ce face în acest caz România?
Spre deosebire de alte ţări, care nu fac publice informaţiile de acest gen, România, în cel mai transparent mod, publică în „Monitorul Oficial” numele cetăţenilor RM care au obţinut cetăţenia română. E un ajutor nemaipomenit pe care Bucureştiul îl acordă regimului de la Chişinău. Deoarece, însă, Chişinăul nu are toată banca de date referitor la „cetăţenia română”, în ultimul timp a fost declanşată o adevărată vânătoare de moldoveni cu paşapoarte româneşti, prin toată lumea.
Am auzit un lucru incredibil: regimul de la Chişinău foloseşte în acest scop structurile internaţionale, în temei, Interpolul. Astfel, „organele competente” din RM interpelează Interpolul cu referire la cetăţenii moldoveni de peste hotare care au cetăţenie română. Interpolul, la rândul său, se adresează organelor competente din România şi… obţine informaţia necesară. Dacă acest lucru e adevărat, rezultă că basarabenii cu cetăţenie română sunt vânaţi de regimul Voronin cu ajutorul României, ţara care le-a oferit cetăţenia. De aceea, ne adresăm oficialităţilor de la Chişinău şi Bucureşti cu întrebarea: e adevărat că „organele competente” de la Chişinău se ocupă de asemenea „interpelări” care, prin Interpol, sunt readresate României? În mod normal, aceste „organe competente” pot pretinde un singur lucru de la Interpol - informaţii despre crimele comise de cetăţenii moldoveni pe teritoriul altor ţări. Doar această informaţie România trebuie să o furnizeze Interpolului. Or, cetăţenia românească nu e o crimă. Alte ţări nu informează, prin Interpol, alte state despre cetăţenii lor. De ce România trebuie să facă acest lucru cu basarabenii?
Altă problemă din aceeaşi „zonă” e cea a „agenţilor de influenţă”. S-a făcut şi se mai face mult tam-tam la Chişinău vizavi de „agenţii români” infiltraţi prin diferite organizaţii şi instituţii din RM. Chişinăul a expulzat sub acest pretext diplomaţi, preoţi, călugăriţe. România nu a răspuns la provocările Chişinăului cu aceeaşi monedă. Presupun că serviciile competente din România ştiu despre ceea ce se vorbeşte la Chişinău, şi anume, că structurile oficiale din RM foiesc de agenţi ruşi. Dacă-i adevărat acest lucru, de ce, ca răspuns la acţiunile Chişinăului, guvernul de la Bucureşti nu-i dă „o mână de ajutor frăţesc”, divulgându-le numele? Dacă e adevărat şi faptul că în România activează o reţea densă de agentură basarabeană, plasată de SIS-ul moldovean şi FSB-ul rusesc, de ce, ca răspuns la acţiunile Chişinăului, Bucureştiul nu reacţionează „simetric”, mai alungându-i, din când în când, pe unii dintre ei?
Săptămâna trecută, V. Voronin a dat indicaţii SIS-ului „să se ocupe” de partidele şi mass-media finanţate din exterior care „luptă împotriva statului”. Este clar că el s-a referit la partidele de opoziţie declarate „unioniste” şi la presa independentă de limba română, „din exterior” însemnând „din România”, nu din Rusia. Apropo, spre deosebire de România, Rusia nu suflă o vorbă despre presa rusească din RM, pe care o finanţează din belşug. Fără nicio exagerare, indicaţia lui Voronin va declanşa un nou val de presiuni şi represiuni împotriva presei necomuniste de limba română din RM. Dacă cele spuse mai sus sunt adevărate, nu reiese că România se lasă folosită de comuniştii de la Chişinău împotriva românilor din Basarabia? Adică, cum: România împotriva României?
Constantin Tănase este directorul celui mai important ziar de limbă română de la Chişinău - "Timpul".