"The New York Times", "The Village Voice" şi site-ul "indieWIRE" elogiază filmul lui Cristi Puiu.
Cel de-al treilea lungmetraj de Cristi Puiu a fost selecţionat, alături de "Marţi, după Crăciun" de Radu Muntean şi de "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" de Andrei Ujică, la cea de-a 48-a ediţie a Festivalului de Film din New York. Pe 27 septembrie a avut loc conferinţa de presă, în prezenţa regizorului, iar proiecţia "Aurorei", de pe 3 octombrie, a fost întâmpinată cu cronici pozitive.
Criticul J. Hoberman ("The Village Voice") descrie filmul lui Cristi Puiu ca pe un "experiment şi totodată un test pentru admiratorii «Morţii domnului Lăzărescu»".
"Faptul că Puiu se poziţionează cu fermitate în afara protagonistului său este cu atât mai fascinant cu cât joacă el însuşi rolul", punctează criticul. El susţine că pentru a înţelege "Aurora" sunt necesare două vizionări, dar, din păcate, filmul are parte de o singură proiecţie la festival. Temperatura violenţei
Specialistul în ale peliculei Stephen Holden ("The New York Times") găseşte că "Aurora" este "intimidantă şi eliptică", "mult mai puţin accesibilă decât «Moartea domnului Lăzărescu »" şi o plasează în interiorul "curentului cinematic mizerabilist românesc". "În loc să fie exploziv de melodramatice, actele de violenţă sunt impulsuri incidentale de furie împotriva unui mediu social deprimant", conchide Holden.
Site-ul consacrat cinemaului independent "indieWIRE" furnizează o cronică elaborată a "Aurorei".
"Scenariul reuşeşte să înlăture aproape totul - motivaţie psihologică, dialoguri explicative care ar divulga prea mult, revelaţii nenecesare - pentru a ne aduce în proximitatea unei persoane care a luat o hotărâre secretă şi care îşi trăieşte viaţa fără a avea o singură îndoială cu privire la necesitatea acţiunilor sale iminente", opinează criticul, adăugând: "Dar poate cel mai îndrăzneţ aspect al «Aurorei » este modul în care Puiu tratează violenţa inevitabilă; e înspăimântătoare, arătată de la distanţă, ocultată de pereţi şi de obiecte şi prezentată în cadre foarte lungi care elimină orice fel de energie romantică din crime. (...) Filmul prezintă egoismul insolent, aroganţa «totalitară», dacă vreţi, de a lua viaţa unei alte persoane".
"«Aurora» este, pentru mine, un film foarte important şi special; eviscerând îndrăzneala găunoasă a unui ucigaş şi a planului său, filmul demască violenţa ca pe forţa destructivă, absurdă care este de fapt", concluzionează criticul.
Citiţi şi:
- New York-ul importă trei filme româneşti de la Cannes
- "Filmul de piatră" s-a terminat