Jocurile Olimpice sunt destinate obţinerii de mari performanţe umane, dar, uneori, acestea sunt posibile doar cu ajutorul animalelor. Este cazul sporturilor ecvestre, introduse în programul Jocurilor Olimpice moderne la JO 1912, disputate la Stockholm.
De la marii performeri ai Antichităţii - ca Hieron, Alcibiades şi renumitul împărat Nero - până la călăreţii moderni, toţi au avut sub şa cai formidabili. Jocurile Olimpice moderne au confirmat supremaţiei rasei pur-sânge englez, caii acestei rase fiind cei mai "medaliaţi".
Din 1896 până în 1952, doar ofiţerii de cavalerie puteau participa în concursul olimpic de călărie. O regulă interesantă este că vârsta călăreţilor trebuie să fie de peste 18 ani, iar a cailor de cel puţin şapte.
Competiţia de călărie cuprinde trei discipline olimpice: sărituri, dresaj şi proba de trei zile. Dacă în cazul primelor două discipline este destul de uşor de intuit ce presupun, proba de trei zile este o combinaţie extrem de dură de probe, un fel de triatlon ecvestru. Ea cuprinde o alergare pe distanţă lungă, o întrecere de sărituri şi o probă de dresaj. Din cauză duratei probei şi a efortului extrem la care sunt supuse animalele, viitorul acestei probe în programul olimpic este incert.
Ne puteți urmări și pe Google News
România are două medalii olimpice în probele de călărie. Henri Rang şi calul Delfis au obţinut argintul în 1936, la Berlin. Singura echipă românească de călărie medaliată olimpică este cea de dresaj, care a cucerit bronzul la JO 1980, la Moscova. Echipa României era compusă din călăreţii Anghelache Donescu, Dumitru Velicu, Petre Roşca şi caii Dor, Decebal şi Derbist.
Recomandările noastre
