De la această relație învățăm și, mai târziu, ne construim și celelalte relații. Din instinct, părinții știu să gestioneze legătura cu copiii, însă pot interveni factori externi care să o dezechilibreze
Așa se face că în unele familii copiii sunt rebeli, ceea ce îi face să sară din greșală în greșală, în timp ce în altele copii sunt atât de mămoși încât preferă să-și trăiască viața în umbra părinților. Sunt și cazuri în care părinții nu reușesc să impună un set de reguli, pentru că își doresc ca micuții lor să nu fie constrânși cum au fost ei în copilărie. Așa se ajunge ca cei mici să facă regulile și, de cele mai multe ori, această situație devine distructivă. Din această categorie fac parte copii care încă mai au pamperși la vârste înaintate, sau cei cărora li se taie mâncarea în farfurie și cei care fac spasme de plâns atunci când nu obțin ceea ce își doresc.
FOTO: Atunci când un copil este înțeles, se simte mai aproape de părinții săi FOTO: SHUTTERSTOCK
Atunci când un copil se simte înțeles, se simte mai aproape de părinții săi, așa că va fi mai predispus să accepte limitările și să coopereze. Copilul va învăța că emoțiile nu sunt periculoase și că are posibilitatea de a alege dacă să se lase condus de ele sau să-și dezvolte mecanisme de apărare pentru a face față dezamagirii.
Iubirea necondiționată
Eu, personal, cred în echilibru, iar acesta se poate obține atâta timp cât adulții știu să păstreze o pondere a libertății sau a protecției și a oferirii de informație către copil. Singurul factor care trebuie să rămână constant și la cele mai înalte cote este, fără doar și poate, iubirea necondiționată pe care copiii trebuie să o primească de la părinții lor.
Informațiile pe care părintele le oferă copilului trebuie să fie direct proporționale cu creșterea în vârstă a copilului și invers proporționale cu protecția. Acest lucru înseamnă că, de la primul an de viață, o să oferim din ce în ce mai multe informații micuților, informații ce o să fie din domenii variate, în timp ce protecția o să se diminueze de la an la an.
În primii ani de viață, copiii sunt dependenți de părinții lor, dar odată cu trecerea timpului copiii trebuie să devină independenți atât cât le permite vârsta să fie, iar acest lucru poate fi posibil dacă părinții vor oferi „libertate controlată” pentru început. Odată cu libertatea controlată, copiii își dezvoltă încrederea în propria persoană, devin mai receptivi la mediu din casă, dar și la cel social, și fără să-și dea seama învață sa vină în întâmpinarea propriilor nevoi.
Respingerea și abandonul
Un alt aspect marcant este timpul pe care părintele este dispus să-l petreacă alături de copil. Sunt multe cazurile în care adulții sunt atât de preocupați de problemele profesionale încât copii învață din relația cu ei respingerea și abandonul.
Vestea bună este că, atunci când reușim să reacționăm cu calm, chiar și când emoțiile devin intense și fustrările noastre ca adulți devin tot mai prezente, copiii vor învăța modalități mai productive de a-și controla propriile emoții pe care le resimt atunci când sunt supărați.
Relația părinte-copil reprezintă o serie de momente petrecute împreună, din care fiecare trebuie să rămână cu ceva. Din această relație, copiii vor învăța să relaționeze cu cei din jur și își vor dezvolta patternuri pe care le vor perpetua în diverse situații.