ntr-o noapte obișnuită, se culca cu zece sau doisprezece, uneori chiar și cu paisprezece bărbați. Rezista până la 3 dimineața, nu mai mult, povestește femeia, pe care clienții o numeau Iulia. Alte femei își luau puterea din alcool sau din droguri, deseori cocaină, marijuana, pentru a rezista întreaga noapte și a face față exigențelor. Deutsche Welle nu poate verifica povestea Iuliei, dar ea coincide cu declarațiile asistenților sociali și ale poliției, care cunosc situația prostituției din Germania. În plus, Iulia ne-a prezentat fotografii din perioada în care era prostituată. Nu vrea să le facă publice și nici să își dezvăluie adevăratul nume.

Românca de 30 de ani și-a vândut corpul timp de un deceniu, ba pe centură, ba în locuințe private, ba în bordeluri și baruri din Elveția, Franța, Grecia și în final în Germania. Până pe data de 10 martie, pe care și-o amintește exact: ”Clientul mi-a oferit 100 euro pe oră, ceea ce era o sumă obișnuită, după care m-am oprit”. S-a retras din acest business, a încetat să se prostitueze și să-și facă griji interminabile că nu va găsi destui clienți pentru a plăti chiria la bordel. Trebuia să plătească 130 euro pe noapte pentru camera în care și locuia. Suma de 130 euro trebuia plătită, indiferent de cum i-ar fi mers ziua, adică 4.000 euro pe lună. Odată cu încetarea acestei munci, a lăsat în urmă nopțile lungi și zilele scurte, zâmbetul fals și buna-dispoziție jucată. În jurul vârstei de 20 de ani, când s-a hotărât să meargă pe acest drum, se gândea ea că nu îi va fi ușor. În realitate, a fost mult mai greu decât își imagina.

Atacuri de panică și fără bani puși deoparte

 

Pe telefonul ei mobil are poze vechi și ușor neclare cu o femeie într-un gang cu lumină puternică, purtând pantofi cu tocuri foarte înalte și bikini. Pozează cu buzele țuguiate în fața camerei foto, are părul vopsit blond deschis. De ce păstrează aceste poze, nu mai știe nici Iulia exact. ”Aici eram încă tânără”, povestește, aproape scuzându-se. S-a hotărât să o ia pe drumul prostituției, pentru că voia să ofere copiilor ei ”o viață mai bună”. A născut primul fiu la vârsta de 14 ani, părăsind școala de timpuriu. Femeia din poze nu mai are mare legătură cu cea care se află pe canapeaua unui centru de consiliere pentru prostituate de la Stuttgart, machiată decent și îmbrăcată, într-o zi toridă de mai, într-o cămașă în carouri închisă până la gât. Povestește, rațional și liniștit, despre perioada în care a lucrat ca prostituată și despre decizia de a pune capăt acestui job: spune că s-a gândit mult și a lucrat intens cu sine și cu opțiunea sa. Decisiv a fost momentul când și-a dat seama că deși și-a vândut corpul noapte de noapte, nu a reușit să pună deoparte niciun ban, pentru ea sau pentru cei doi copii. Ne relatează despre atacuri de panică ce îi domină existența zi de zi. Uneori este nevoită să ia medicamente împotriva anxietății, pentru a putea dormi.

Un business care transformă femeile în marfă

Atacuri de panică, depresie și probleme cu somnul: Sabine Constabel este familiarizată cu simptomele femeilor care vin la ea. Constabel este președinta asociației ”Sisters”, care oferă ajutor fostelor prostituate. ”Sisters” le finanțează traiul de zi cu zi, până când reușesc să devină independente financiar. Pentru că femeile ca Iulia nu primesc ajutor social de la stat, având în vedere că nu au plătit niciodată taxe și impozite. ”În cel mai bun caz, primesc un bilet pentru a se întoarce acasă”, spune Constabel.

Pentru această femeie plină de energie, orice formă de prostituție este un viol. Cuvântul apare des în discuțiile cu ea. Este de părere că acest business transformă femeile într-o marfă, într-un ”gunoi”. Constabel și asociația ei pledează pentru incriminarea prostituției. Pentru că, spune ea, prostituție de bunăvoie nu există. O părere controversată: alte organizații, care oferă sprijin fostelor prostituate, văd o diferență clară între prostituția silită și cea practicată de bunăvoie. La fel spune și legea: prostituția este recunoscută ca meserie în Germania din anul 2002, ceea ce înseamnă că vânzătoarele de sex se pot înregistra la finanțe și pot obține asigurări sociale. Însă prea puține fac acest lucru. O lege intrată în vigoare în 2017 prevede controale mai aspre ale prostituatelor și bordelurilor.

Clar este că oferta de femei, dispuse să își vândă corpul, nu scade. De îndată ce o prostituată părăsește bordelul cu ajutorul unor organizații ca ”Sisters”, camera ei este ocupată de către alta. ”Este groaznic. Orice loc liber se ocupă imediat de o altă femeie”. Constabel crede că motivul principal pentru care se ajunge la această situație este starea economică precară din statele din care provin aceste femei.

Cele mai multe, din Europa de Est

Fink spune că prețurile în bordeluri au scăzut

Nu se știe exact câte femei se prostituează în Germania. Zeci de mii, se spune că poate chiar până la 400.000. Nu există cifre oficiale. Abia la mijlocul anului 2017, guvernul federal a hotărât să realizeze statistici pe această temă. Un singur lucru este cert: cele mai multe femei sunt originare din Europa de Est, mai ales din Bulgaria și România, cele mai sărace țări din UE. Câștigul mediu net în România, conform datelor livrate de Comisia Europeană, era, în noiembrie 2016, de 480 euro, diferențele fiind uriașe de la regiune la regiune. Dar există și prostituate din Africa.

Iulia, care înainte de a deveni prostituată lucra ca femeie de serviciu, povestește că a trimis mai mulți bani acasă decât ar fi putut să câștige vreodată în România. Și da, a avut și momente fericite: atunci când, după primele luni de activitate în prostituție, adunase destui bani încât să meargă cu cei doi fii și cu mama ei la mare, în Grecia; pentru prima dată în viața ei.

După-amiaza târziu, reclamele de pe fațadele caselor aflate pe străzile înguste din cartierul Leonhard, din Stuttgart, care noaptea sunt luminate și colorate puternic în portocaliu și roz, sunt încă stinse. Colțurile străzilor, la care peste numai câteva ore se vor afla grupuri de bărbați și câteva femei îmbrăcate în pantaloni mulați roz, sunt încă goale. Un singur bărbat, cu brațele tatuate, se sprijină pe o ușă, urmărind cu atenție trecătorii.

Afacerea prostituției – dominată de crima organizată

Este foarte posibil ca bărbatul să facă parte din ceea ce Wolfgang Fink, de la Oficiul de Criminalistică al landului Baden-Württemberg, cunoaște foarte bine: bărbați, ale căror nume sunt tatuate cu litere mari și groase pe pieptul sau pe spatele prostituatelor, de parcă ar fi bunurile lor. Deseori, cei care bagă femeile în bordeluri sunt rockerii grupărilor anarhiste ”Hells Angels” sau ”United Tribuns”. Bordeluri, care pentru Fink nu sunt altceva decât niște cuști pentru găini: femeile trăiesc acolo mereu cu lumină artificială. Și, de multe ori, nici nu știu dacă afară e soare sau plouă. ”Abia dacă ies afară. Deseori habar nu au în ce anotimp suntem, lucru pe care l-am realizat în timpul audierilor”. Uneori, povestește comisarul, tocmai unchii sau frații acestor femei le silesc la prostituție.

Din discuție se poate simți furia lui Fink pentru acești bărbați, care deseori le promit fetelor inițial iubire, apoi încep să le bată pentru a câștiga supunere și uneori le brutalizează până la moarte. Chiar și când se ajunge la proces, dețin un control atât de puternic asupra femeilor, încât acestea nu au curajul să îi denunțe. Dar fără declarațiile lor, procesul nu mai are niciun rost. În cei zece ani de când Fink lucrează în domeniul crimei organizate în landul Baden-Württemberg, s-a ajuns la condamnări în mai puțin de zece la sută din cazuri. Uneori, e nevoie de un simplu gest al proxeneților și femeile amuțesc în fața judecătorilor.

O altă problemă este că afacerea se mută tot mai mult pe internet, lucru care îngreunează cu mult investigațiile. De fapt, nu este atribuția lui Fink să se gândească la soluții, dar totuși o face: spune că aceste femei sunt atât de tinere, încât nu au discernământul necesar alegerii acestei meserii. Prostituția este permisă de la 18 ani în Germania, dar Fink pledează pentru ridicarea vârstei. Nu crede că prostituția ar trebui interzisă prin lege, dar consideră că femeile ar trebui să aibă parte de banii pe care îi câștigă.

"Un om obișnuit"

Iulia susține că nu a avut niciodată un proxenet. Ar fi o mare excepție în rândul prostituatelor imigrante. Fink spune că ”să vii aici de una singură și să te prostituezi din convingere este practic imposibil”. Chiar și la întrebări repetate, Iulia dă același răspuns: nu a avut niciodată un proxenet. În acest fel, a putut să țină banii pentru ea și pentru copiii săi. Povestește că în afară de câteva excepții, nu s-a confruntat cu violență.

Dacă ar putea să dea timpul înapoi, ar face altfel. Îi place să fie un om obișnuit. Repetă cuvântul ”obișnuit” des, povestind cum și-a aruncat vechile haine în care lucra și și-a cumpărat o bluză fără decolteu, o fustă lungă, pantofi fără toc, ”lucruri obișnuite”. Se simte bine așa. Speră ca în curând, postul de femeie de serviciu cu jumătate de normă să devină unul full time, ca să-și poată plăti locuința și să-și aducă copiii în Germania. Iulia are și planuri: vrea să urmeze un curs de germană și o școală profesională.

Și poate, cu puțin noroc, va găsi și un bărbat, care să o iubească așa cum e, șoptește zâmbind modest.

Citește și: