Dumnezeu e prezent în viețile noastre, trăiește în noi și cu noi, iar dragostea Lui  se face cunoscută în fiecare clipă, dacă noi ne deschidem inimile cu sinceritate spre Cer.

Credința nu e un fapt teoretic, ea e o entitate vie și de-a dreptul palpabilă! Vă aduceți aminte când Hristos a vindecat sluga sutașului? În momentul întâlnirii celor doi, sutașul îi spune astfel Mântuitorului: ” Doamne,nu te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul, și se va vindeca sluga mea.” ( Luca 7, 6-7). Iar Hristos le mărturisește apostolilor: ” Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință.” ( Luca 7, 9)

Așadar, cheia existenței este cu adevărat credința! Ea se simte în atitudinea noastră, în gândul bun pus ca început în orice situație și nu în ultimul rând, în starea sufletească pe care o avem atunci când dorim să realizăm ceva în viață.

Dacă ne deschidem inimile, devenim porți prin care Dumnezeu poate să lumineze și să își continue lucrarea Sa minunată în lume! Totul depinde de noi. „Cand ai implinit porunca iubirii, inima ia foc. Atunci incepe marea ardere”, mărturisește atât de frumos părintele Arsenie Boca.

Ne stau înainte multe modele de trăire, printre care eu aș dori să menționez un proiect cu totul special, concretizat în activitățile pe care un grup de tineri au reușit să le desfășoare în Africa, mai exact într-o țară din Estul continentului, pe nume Uganda. Efort, dragoste și nădejdea că ceea ce pare imposibil, va deveni posibil într-o bună zi!

În anul 2019, trei tineri români pe nume Irina, Mihaela și Florin Enea au mers în Uganda cu scopul de a vedea o altă față a Ortodoxiei și de a observa starea ei pe acele meleaguri. S-au întâlnit cu preoți și episcopi din diverse locuri, au vizitat sate și au inițiat activități educative cu copiii. Dar fiindcă legăturile autentice se păstrează indestructibil, indiferent de timp și de spațiu (mai ales atunci când Dumnezeu e fundamentul), trei preoți din Uganda au întors vizita în chip minunat, venind în România la mănăstirea Oașa din județul Alba Iulia. S-au hrănit sufletește și s-au bucurat împreună de frumusețea Ortodoxiei noastre, învățând lucruri noi și folositoare pentru lucrarea pe care ei o aveau acasă! Chiar și eu am avut ocazia să îi întâlnesc pe cei trei preoți (Antonios, Patrick și Iosif) și chiar să gust una din mâncărurile lor tradițional africane! Ceea ce mi-a marcat sufletul a fost bucuria și împlinirea pe care am citit-o pe chipurile lor. Erau cu adevărat dornici să înțeleagă mai mult, să îl pătrundă pe Dumnezeu. Da, ei sunt frații noștri, iar Hristos este cel care ne unește cu adevărat, dizolvând orice diferență de rasă, de statut social sau material.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: