La faţa locului, la celebrul „CFL”, cum îl numesc anchetatorii, a fost un lanţ de greşeli inadmisibile nici pentru poliţiştii începători. Nu s-au luat nici un fel de măsuiri de asigurare a locului în care s-a produs accidentul. Astfel că probele culese de acolo, au valoare aproape zero şi pot fi atacate cu succes de orice avocat chiar mediocru, în cazul în care cineva ar fi acuzat de moartea designerului. Pentru că nu au fost ridicate în condiţiile prevăzute de lege. Imaginile cu localnicii care gustă din sticlele de băutură aflate în maşina avariată sau cu cei care pleacă acasă în mână cu câte o amintire, un far, o oglindă, şi altele asemenea, adică elemente esenţiale pentru bunul mers al anchetei, sunt deja antologice. Ridicarea epavei de la faţa locului a fost şi ea o gafă monumentală. Târârea mai multe zeci de metri cu un tractor, în loc să fie ridicată pe platformă, a făcut ca şi această probă esenţială să devină, practic, inutilizabilă.

Acum, la mai bine de două luni, când la iveală ies lucruri mai mult decât murdare, precum şantajul şi traficul de droguri, avem tot dreptul să ne întrebăm dacă aceste greşeli elementare au fost făcute din prostie, sau voit, pentru a vicia grav rezultatele, pe care nici un judecător să nu le ia în seamă şi să se aştearnă praful pe dosar, cu rezoluţia: „Accident de circulaţie, cu moartea victimei”.

O lume murdară, poleită cu sclipici

Accidentul a dezvăluit publicului o realitate peste care domnea tăcerea complice a celor care trăiau în ea. Lumea show-bizzului autohton nu este deloc lumea boemă şi plină de talent, de frumuseţe şi candoare pe care o cântă Charles Aznavour în „La boheme”. Ci o lume seacă, populată cu foarte mulţi indivizi şi individe al căror cap nu a produs niciodată altceva decât mătreaţă şi care în afară de fiţele de la Mamaia şi cafenelele din Dorobanţi, nu sunt capabili de altceva. O lume murdară, în care specimene fără scrupule se şantajează, se mint, îşi trag ţepe unul altuia, se fură, se dau în gât.

 La înmormântarea lui Răzvan Ciobanu, cei mai mulţi dintre cei care se înghesuiau să arunce „răpuşi de durere” câte o mână de pământ peste coşciug, îl dăduseră în judecată, aveau procese cu el ori îl reclamaseră pe la poliţie, îl şantajaseră sau îl bătuseră crunt.

De ce am considerat că trebuie ridicat stratul de sclipici de pe această lume hidoasă? Nu pentru că m-ar interesa cum îşi trag ei ţepe. Ci pentru că în aceste întunecimi bine ascunse de lumina reflectoarelor, s-ar putea ascunde un posibil mobil al crimei. Pentru că acum, la două luni de la eveniment, nu trebuie deloc exclusă varianta unei crime. Varianta unui nefericit accident de circulaţie a fost exclusă încă din ziua în care s-a produs. Cu toată cercetarea prost făcută la faţa locului, la testul rapid pentru substanţe interzise făcut cadavrului, a ieşit un rezultat fără echivoc: Răzvan Ciobanu consumase cinci tipuri de droguri înainte de a se urca la volan. Pe cineva l-a luat în acea zi de după Paști gura pe dinainte şi a făcut această declaraţie. Pentru că acum, la două luni distanţă, deocamdată la dosar nu se află încă rezultatele examenului toxicologic. Esenţiale pentru continuarea anchetei.

Aşadar, droguri. Droguri din belşug. Şi asta după ce MAI dăduse un comunicat că în zilele libere de Paşti şi 1 Mai, totul fusese minunat. „Au fost cercetate 34 de persoane (18 români, 7 britanici, 6 italieni, un german, un bulgar şi un francez). În urma probatoriului administrat, patru persoane au fost arestate preventiv pentru 30 de zile.

Măreţe rezultate. Uite însă că în afară de cele 34 de persoane cercetate, au mai fost şi alţii. Unul dintre ei chiar a şi murit. Răzvan Ciobanu.

Nici până acum, ancheta nu a reuşit să răspundă măcar la una dintre întrebările esenţiale care ar putea conduce la aflarea adevărului.

 

Prima întrebare: Ce l-a determinat pe creatorul de modă să plece din Bucureşti?

Cu o zi înainte, ca toată „lumea bună”, Răzvan Ciobanu a vizitato pe Vica Blohina. Motivul declarat de aceasta? Ca să o ajute să-şi facă bagajul. Conform spuselor ei, Ciobanu de fiecare dată o sfătuia ce să pune pe ea la mare.

Motivul real al vizitei? Răzvan Ciobanu venise să o roage să-şi retragă plângerea de la poliţie. Miza pe faptul că se apropia Paştele şi oamenii sunt mai buni şi mai iertători. Fusese reclamat de Blohina că nu-i mai înapoiase nişte genţi de firmă pe care i le împrumutase pentru o prezentare de modă. Blohina urma să plece la mare dusă de câţiva prieteni, deci nu-l putea lua cu ea pe Răzvan. Acesta i-a spus că nici nu avea de gând să meargă. Voia să rămână în Bucureşti, deşi părinţilor lui le spusese că trebuia să plece la Râmnicu Vâlcea.

A doua zi însă, pleacă totuşi la Mamaia, la volanul maşinii unui individ numit Iulică Cercel. Asta în condiţiile în care nu numai că spusese cu o zi înainte că nu merge la mare. Dar nici nu avea nici un ban. În plus, nici nu era un şofer prea bun. Apropiaţii spun că ori de câte ori putea să evite să conducă, o făcea.

Ce-l face pe Răzvan Ciobanu să plece totuşi din Bucureşti, făcând-o pe şoferul lui Cercel şi fără un ban în buzunar?

Răspunsurile pot fi două. Unul simplu: Voia să fie în rând cu „lumea bună” şi să nu lipsească de la Mamaia de 1 Mai. Al doilea: avea ceva de câştigat. Bani în principal. De unde ştim că nu avea un sfanţ? Pentru că îşi amanetase telefonul cu două zile înainte, iar după ce a murit, în buzunarele lui s-au găsit… 50 de bani. În plus, în cele două nopţi cât a stat la mare, nu a avut cazare nicăieri. A hălăduit de la un club la altul şi, probabil, a mai dormit prin maşină.

 

Continuare în ediția de mâine

 

 

 

Te-ar putea interesa și: