Oferta japoneză pentru clasa D s-a consolidat prin apariţia modelului Toyota, care încearcă să se plaseze între „sportivul” Mazda6 şi elegantul Honda Accord.
Se întâmplă lucruri interesante cu constructorii auto japonezi. Honda, brandul cu cel mai serios background sportiv, s-a retras din Formula 1. În plus, toate celelalte mutări pe care le-a făcut în ultima vreme vin să arate că performanţa pe care o ţinteşte acum are de-a face cu protecţia mediului, nicidecum cu sprintul de la 0 la 100 km/h. Ceea ce nu trebuie neapărat blamat. Mazda, pe de altă parte, nu a fost înscrisă (în istoria recentă) în nicio competiţie sportivă de top, nu are mai mult de două modele „fierbinţi” (care nu sunt totuşi un etalon pentru segmentele lor), însă comunică obsesiv de câţiva ani: sportivitate, sportivitate, sportivitate.
Ceea ce oferă Mazda, şi asta se vede de la o poştă, este cel mai agresiv design „made in Japan”. De departe. Şi, neîndoielnic, cele mai rafinate, din punct de vedere dinamic, modele populare. Pe toată linia. Toyota, gigantul lumii auto, a ajuns în poziţia dominantă mizând pe o abordare prudentă în ceea ce priveşte alcătuirea portofoliului. Vasta majoritate a modelelor sale nu s-a distins printr-un aspect ieşit din comun, putere nebună, ţinută de drum sportivă, ci, „doar” printr-o fiabilitate de nezdruncinat.
Totuşi, spre lauda sa, Toyota a rezistat uriaşei tentaţii de a se retrage anul acesta din Formula 1 şi de a face, astfel, o ecomomie de câteva sute de milioane de euro - o cifră deloc de neglijat nici în condiţii economice normale. Un alt lucru pe care nu l-a făcut Toyota a fost acela de „a mulge”, fie şi cu parcimonie, imaginea de competitor în F1. Sigur, rezultatele obţinute acolo nu au fost dintre cele mai impresionante, însă e oricum dificil de clarificat de ce flota de modele stradale nu a fost altoită cu nimic mai înţepător. Până acum. Croit altfel Astă-toamnă, când noul Avensis a fost prezentat la Salonul de la Paris, cuvântul de ordine a fost - are cineva vreo îndoială? - sportivitate. Maşina s-a spus, a fost creată pentru europeni, care, se pare, apreciază mai mult ca oricine o ţinută de drum fermă, mai ales când drumul începe să şerpuiască. O altă prioritate a constituit-o găsirea unui limbaj estetic pe înţelesul aceluiaşi pretenţios public european. Mai exact, Toyota şi-a dorit foarte mult ca noul Avensis să se facă remarcat, după experienţa nefericită avută cu vechea generaţie, criticată vehement pentru aspectul prozaic.
După ce am testat recent noul Avensi suntem în măsură să afirmăm că ambiţiile creatorilor săi s-au concretizat. Mai mult sau mai puţin. Sedanul – aceasta a fost versiunea de caroserie aleasă, mai există şi un break – a fost croit cu tuşe mai îndrăzneţe. Pentru ochii celui care l-a testat, acestea nu realizează neapărat un tot spectaculos. Mazda6 pare în continuare mai agresiv, iar Honda Accord – mai elegant. La interior, arhitectura bordului aminteşte de vechea generaţie, numai că de această dată materialele folosite sunt superioare calitativ. Şi cadranele de bord au acum un design mai modern, cu o combinaţie coloristică – alb-portocaliu – care le conferă o lizibilitate sporită. Comezile principale sunt ordonate cu grijă, aşezate la îndemână şi cât se poate de intuitive.
Doar frâna de parcare, acţionată prin intermediul unui buton ascuns îndărătul volanului (pe parteadreaptă), apărutoalegerenein spirată, mai cu seamă că spaţiul eliberat pe tunelul median nu a fost folosit cu prea multă inscusinţă. Poziţia la volan este poate puţin prea înaltă, dar fără a deranja hotărâtor. Coloana de direcţie, cu reglaje ample pe două direcţii, facilitează găsirea unei posturi de condus comode. Pasagerii din spate nu se vor lăfăi, dar nici nu vor solicita prea des, în cazul unei deplasări prelungite, pauze pentru dezmorţirea oaselor. Portbagajul, deşi puţin mai mic decât al vechii generaţii, oferă în continuare o capacitate de încărcare considerabilă.
De drum lung La drum, cel mai puternic motor din gama Avensis, 2.2-ul turbodiesel care dezvoltă 177 de cai-putere (există şi o versiune de 150 CP a aceleiaşi unităţi) este un foarte bun prieten. Maşina nu este prinsă niciodată pe picior greşit atunci când e nevoie de mai multă viteză. Cutia de viteze manuală cu şase rapoarte beneficiază de un schimbător precis, dar cu o cursă mai lungă decât ne-ar fi plăcut.
Ţinuta de drum la viteze ridicate este aproape fără cusur. Aceasta şi nivelul de zgomot redus din habitaclu fac din noul Avensis unul dintre cele mai confortabile cruisere din segmentul său – o idee peste Accord, dar uşor sub Mazda6 (şi ele propulsate de turbodieseluri de 2.2 litri). Pe viraje, Toyota nu etalează precizia aproape chirurgicală a modelului Mazda, rămânând totuşi imperturbabilă, atâta vreme cât cel de la volan are o abordare rezonabilă. Consumul mediu indicat de computerul de bord - 9,2 l/100 km -, după parcurgerea în ritm alert a unui traseu complex, care a inclus drumuri în afara şi în interiorul localităţilor, a indicat faptul că noul Avensis are capacitatea de a nu-şi traumatiza proprietarul cu drumuri prea dese la realimentare.
Maşina testată ar putea fi asemuită cu „bijuteria coroanei” Avensis. Nu numai motorul a fost de top, ci şi echiparea – Luxury – care pune la bătaie tot soiul de „bunătăţi”: sistem de navigaţie, linie audio premium, tapiţerie din piele, faruri xenon adaptive, scaune faţă încălzite, cruise control, sistem „Smart Entry şi Push Start” (cheia nu mai trebuie scoasă din buzunar nici pentru închiderea/ deschiderea uşilor, nici pentru pornirea motorului, care se face de la nu buton).
Luând notă de cele enumerate anterior, preţul de 32.140 de euro (inclusiv TVA) nu pare exagerat. 2.2-ul de 177 CP poate fi obţinut şi cu o echipare inferioară, Elegance, la 28.220 de euro. Cea mai accesibilă versiune Avensis, 1.6 (benzină) – 132 CP – Confort, costă 19.220 de euro şi are în standard, între altele, şapte airbaguri, ABS şi VSC (sistem de control al stabilităţii), aer condiţionat, radio-CD, geamuri faţă şi oglinzi exterioare acţionate electric, închidere centralizată cu telecomandă.
DRIVE-TEST EVZ
Toyota Avensis 2.2 D-CAT Luxury