Povestea a doi bărbaţi din comuna clujeană Răchiţele continuă să intrige şi să dividă o comunitate şi în zilele noastre. Unul a fost supranumit „regele moţilor”, iar celălalt a fost bunicul actualului primar al Clujului, Emil Boc. Teodor Şusman şi Suciu Paşcu au fost amici şi asociaţi în afaceri în perioada interbelică, dar relaţia lor s-a transformat dramatic după venirea comuniştilor la putere. Şuşman a fost primarul comunei din 1922 şi până în 1945, iar Paşcu a fost cel care l-a înlocuit, devenind primul primar comunist din Răchiţele. Bunicul lui Boc a fost cel care l-a trădat pe Şuşman, colaborând cu comuniştii şi preluându-i afacerile, ne-a explicat istoricul Marius Oprea. Cei doi, foşti amici şi legaţi printr-o relaţie de rudenie, au ajuns să se urască atât de mult încât şi-au provocat unul altuia moartea. O poveste despre politică, istorie, pasiune, trădare şi drama unei comunităţi care pare să nu se mai vindece.

Povestea morţii bunicului pe linie maternă a fostului premier Emil Boc continuă să contrarieze şi să nască pasiuni şi în zilele noastre. Suciu Paşcu a fost primul primar comunist al comunei clujene Răchiţele, cea în care a copilărit şi actualul primar al Clujului. „Interesant este că în perioadă interbelică Paşcu a fost membru al Mişcării Legionare şi imediat după ce au ajuns comuniştii la putere a schimbat tabăra”, explică istoricul Marius Oprea.

Bunicul lui Emil Boc l-a înlocuit la conducerea primăriei pe Teodor Şuşman, care conducea comunitatea de mai bine de 20 de ani şi care îi era lui Paşcu partener de afaceri şi rudă prin alianţă. Şuşman era căsătorit cu verişoara lui Suciu Paşcu, Catrina, şi împreună aveau câteva gatere de lemne şi un magazin sătesc.

Cum şi-a trădat Paşcu fostul prieten şi partener de afaceri

Relaţia amicală îndelungată nu l-a împiedicat pe bunicul lui Emil Boc să îl trădeze pe Şuşman. „Imediat ce au venit comuniştii la putere Suciu Paşcu a început să colaboreze cu ei, ceea ce Şuşman a refuzat. Ba mai mult, Paşcu a profitat că Şuşman a fost deposedat de toate afacerile sale şi a pus el mâna pe ele. Tot ce a găsit în depozitele gaterelor şi în cel al magazinului şi-a însuşit. După ce i-au luat toate proprietăţile, comuniştii au vrut să îl aresteze pe Şuşman, dar acesta a fost avertizat de cei care încă îi erau fideli şi a fugit în munţi cu trei dintre fii săi. Soţia, fata şi fiul cel mic au rămas acasă”, spune Marius Oprea.

Ca prime represalii, casa i-a fost confiscată şi transformată în sediu al Miliţiei şi Securităţii. De acolo, se auzeau plânsetele Romulicăi, iar Catrina ieşea deseori în muchia dealului, împinsă de la spate de securiști, strigând către munte, chemîndu-şi soţul înapoi, că i se necinsteşte fata. Fie că a fost adevărat, fie că era doar o tactică a Securităţii spre a-l întoarce şi a-l prinde, două lucruri s-au petrecut atunci: Şuşman nu a coborît din munte, rămînînd acolo şi hrănindu-se cu ură şi neputinţă, iar Catrina a murit, la 26 aprilie 1950, fie de inimă rea, fie din bătăile primite.

Partizanii s-au răzbunat pe trădători

Între timp, Securitatea trecuse la „mijloace specifice“: valuri de arestări, bătăi, pentru a-i determina pe săteni să divulge unde se ascund Şuşmanii. Încetul cu încetul, teroarea care s-a năpustit asupra zonei schimba respectul cu care aceştia erau priviţi odinioară în teamă şi chiar în ură – căci ei leau adus năpasta pe cap. Pe de altă parte, o alchimie similară se petrecea în sufletele fugarilor. Cei ce i-au trădat, „iudele“, trebuiau să plătească. În sat, se povesteşte că primul pe care s-a răzbunat Şuşman a fost Petru Purcel, un fost argat al său, om amărât, cu mulţi copii, care a dat informaţii Securităţii despre ascunzătorile unde ei s-ar afla. Purcel a fost găsit împuşcat într-o pădure.

FOTO: Unul dintre gaterele pe care Șușman și Pascu le-au deținut împreună, în perioada interbelică, în apropiere de comuna Răchițele

Cum s-a convins Şuşman că bunicul lui Boc îl trădase

Al doilea trădător pe care s-au răzbunat Şuşmanii au fost bunicul lui Emil Boc. Probabil sperând încă în fidelitatea prietenului Suciu Paş- cu şi că vorbele pe care le auzea, cum că acesta ar colabora cu comunişti pentru a-l prinde, Teodor Şuşman a pus la cale o strategie. În seară de august a anului 1951, Suciu Paşcu a fost căutat de doi presupuşi miliţieni care i-au spus că Şuşman a fost prins şi că este nevoie ca el să îl identifice în pădure, unde era legat.

Într-adevăr, îl găseşte pe Şuşman senior, legat la mîini de un copac, şi Suciu Paşcu cere el însuşi un pistol să îl lichideze. Fusese însă o capcană. Atunci lui Şuşman i-a fost clar că fostul lui prieten l-a trădat. Şi-a desfăcut legăturile, după care a organizat o judecată sumară. Suciu Paşcu a fost executat de fugari şi trupul său aruncat într-o gură de peşteră. Era în noaptea de 19 spre 20 august a anului 1951.

 

FOTO: Teodor Șușman a fost găsit mort în decembrie 1951

Şuşman s-a sinucis sperând an s-a sinucis sperând săîşi salveze copiii

După numai patru luni, pe 15 decembrie 1951, a murit şi Teodor Şuşman. El fost găsit de un localnic, Teodor Moldovan, în şura sa. Crezând că Şuşman doarme, a mers să alerteze securiştii din zonă. Aceştia au venit, au înconjurat şura, dar au trimis doi băieţi să verifice dacă în şură este Şuşman, gândidu-se că în doi copii acesta nu va trage. Băiatul mai mare, cel de 14 ani, a urcat în şură şi a confirmat că bărbatul este Şuşman. Numai că era mort.

„Noi am găsit şase gloanţe în el când i-am deshumat rămăşiţele, patru în zona pieptului şi două în cap, şi am crezut iniţial că a fost omorât de Securitate. Dar din expertiza de la IML a reieşit că Şuşman s-a sinucis. Aşa că Gheorghe Petrov, colegul meu, a continuat cercetările să afle ce s-a întâmplat. Aşa a ajuns la unul dintre cei doi copii care l-au identificat în şură, care a povestit că omul era mort când au ajuns ei, fiind împuşcat în cap şi având un pistol în mână. Aşa am aflat că restul gloanţelor au fost trase în corpul lui Şuşman de şeful securiştilor din zonă, atât de mare era ura. Apoi corpul partizanului, fostul lor primar, a fost expus câteva zile în sat ca exemplu, după care a fost îngropat într-o râpă de la marginea satului. Cred că Şuşman a ales să se sinucidă în încercarea de a-i scăpa pe cei doi fii rămaşi în libertate. Al treilea fusese prins cu câteva săptămâni înainte şi condamnat la închisoare. Cei doi copii mici rămaşi acasă fuseseră deportaţi în Bărăgan după moartea mamei lor. Aşa că Şuşman s-a gândit că dacă moare el, există o şansă ca Securitatea să nu se mai concetreze atât de mult să îi prindă pe cei doi fii rămaşi în libertate”, explică Marius Oprea.

Doi băieţi ai lui Şuşman au fost arşi de vii

Calculul lui Şuşman a funcţionat parţial. Teodor şi Avisalon au rezistat în munţi pînă pe 2 februarie 1958, cînd Securitatea le-a luat urma. Adăpostiţi într-o şură plină cu fîn, li s-a dat foc şi au ars de vii. După ce „banda Şuşman“ a fost lichidată, postul de Securitate din Răchiţele şi-a încheiat misiunea. Pentru a şterge orice urmă din ceea ce lumea numea odinioară „raiul lui Şuşman“, au dat foc casei în care, pînă atunci, îşi făcuse veacul mai întîi o familie fericită şi, mai apoi, cei ce au nimicit-o.

 

FOTO: După ce i-au descoperit osemintele, urmașii i-au organizat lui Teodor Șușman o slujbă religioasă susținută de un preot greco-catolic din Huedin

Ura între clanurile Boc şi Şuşman continuă şi astăzi

Drama relaţiei de amiciţie şi mai apoi de ură dintre Suciu Paşcu, bunicul lui Emil Boc, şi Teodor Şuşman se pare că marchează comunitatea din Răchiţele şi în zilele noastre. Marius Oprea povesteşte că deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Teodor Şuş- man a fost cea mai grea acţiune de acest gen la care a participat. De ce? „Încă din drumul spre Răchiţele, preotul Teodor Boc, vărul fostului premier, m-a ţinut o jumătate de oră la telefon, încercînd să îmi explice că fac o mare greşeală, că fac dintr-un bandit un erou. I-am spus că eu îmi fac datoria faţă de urmaşii mortului, care m-au solicitat să le redau osemintele bunicului lor. Nu s-a sfiit să-mi spună că aprinde lumînări în altar şi ne blesteamă pe toţi, pentru că ne umplem mîinile cu sînge.

Ajunşi la Răchiţele, am bătut la multe porţi închise. Ne-au trebuit două ore ca să facem rost de un hîrleţ: preotul Boc fusese din casă în casă şi i-a ameninţat cu afurisenia pe toţi cei care vor încerca să ne ajute. Totuşi, slavă Domnului, nu toţi s-au speriat. Aşa că, după două zile de căutări, am găsit totuşi în acea rîpă, la rădăcina unui butuc de paltin bătrîn, osemintele lui Şuşman. De îndată ce oasele au ieşit la iveală, a apărut în rîpă un individ pletos şi cu părul răvăşit, vociferînd, blestemîndune şi el. S-a apropiat de groapă şi a scuipat peste mort. Îl cheamă Teofil Răchiţeanu şi este poet, membru al Uniunii Scriitorilor”.

I-au găsit scheletul lui Șușman cu ajutorul unui fost deținut politic

De ce s-au întîmplat toate acestea?. Preotul Teodor Boc, vărul primar al prim-ministrului Emil Boc, este nepotul lui Suciu Paşcu, fostul primar comunist de la Răchiţele, cel ce a furat avutul familiei Şuşman. Teofil Răchiţeanu este pseudonimul literar al lui Teofil Purcel, fiu al argatului Şuşmanilor, Petru Purcel, cel ce le-a arătat securiştilor ascunzătorile fugarilor. Teofil Purcel sau Răchiţeanu, dacă vreţi, cel ce a scuipat pe osemintele lui Şuşman, a fost profesorul de istorie şi mentorul lui Emil Boc.

Comunitatea de acolo este şi acum împărţită în două, clanul Boc şi clanul susţinătorilor lui Şuşman. Susţinătorii lui Şuşman au fost urmăriţi şi anchetaţi de Securitate pentru că l-au ajutat pe fugar. Unii au ajuns la Canal, alţii în puşcării, alţii cu familiile distruse. De partea cealaltă clanul Boc a colaborat cu Securiştii şi a avut o viaţă mai uşoară, dar nu îi pot ierta pe Şuşmani pentru execuţia lui Suciu Paşcu”, explică istoricul.

De altfel, echipa lui Oprea a fost ajutată să găsească locul unde fusese înmormântat Şuşman de un fost susţinător al grupului de fugari, Teodor Suciu, un om care a făcut şi puşcărie din această cauză în timpul comunismului. Asta după ce timp de două zile oamenii lui Oprea au săpat aiurea după Şuşman, primind indicaţii greşite de la oamenii preotului din sat. Resturile pământeşti ale lui Teodor Şuşman au fost reînhumate pe Valea Firii, o zonă în care el a avut unul din cele două gatere în perioada interbelică. Nepotul său a ridicat acolo un monument în memoria celui supranumit „regele moţilor”.

FOTO: Teodor Şuşman

Cine a fost Teodor Şuşman

Teodor Şuşman, cel ucis, a fost primar în timpul guvernărilor liberale dintre anii 1922 şi 1928, 1930 şi 1934, ca şi în toată perioada războiului. Şuşman, zis „a Lipchii“, s-a născut pe 24 februarie 1894, la Răchiţele. Pe 1 septembrie 1924, s-a căsătorit cu Catrina, fiica lui Boc Onuţ şi a Oniţei Boc, şi cu ea a avut cinci copii: patru băieţi – Teodor jr., Traian, Avisalon, Emil – şi o fată, Romulica.

Nu doar un bun gospodar, dar un om aprig, a reuşit, sprijinit de protopopul Aurel Munteanu, să convoace mai multe adunări ale moţilor la Huedin, în urma cărora a fost primit în audienţă la Regele Ferdinand, obţinînd ca pădurile unor mari proprietari din fostul Imperiu Austro-Ungar, chiar cele din zonă, să le fie acordate în composesorat localnicilor moţi. Ceea ce i-a adus supranumele de „regele moților” printre locuitorii Apusenilor. Sfîrşitul războiului şi instalarea regimului comunist au însemnat şi sfîrşitul domniei sale.

În 1945, a fost înlăturat din funcţia de primar. Apoi, i-au fost confiscate cele aproape 8 hectare de pămînt, două gatere, peste treizeci de oi şi cele cîteva vaci şi peste 300 de familii de albine, care împînzeau frumoasele şi îngrijitele sale livezi, iar magazinul său, care aproviziona satul, a fost închis. Şuşman nu mai avea nimic, în afara familiei. La 18 august, au venit să îl aresteze. Prevenit, a reuşit să fugă în munte cu trei dintre fiii săi mai mari; Emil, fiica cea mică Romulica şi soţia, Catrina, au rămas acasă.