El îi spune ei „Viața mea”. Ea îl alintă pe el tot „Viața mea”. Nu e nici un clișeu, nu există niciun firicel de ipocrizie în acest apelativ. Sunt doar doi tineri pe care destinul i-a pus în genunchi și care încearcă să-și redobândească statutul de om, sprijinindu-se reciproc, asumându-și dramele, reinventându-și viitorul în fiecare zi. Astăzi, în cadrul serialului „Incognito în lumea drogurilor”, vă aducem la cunoștință povestea de iubire dintre doi prizonieri ai „morții albe”. Subliniem că vocea povestitorului, a personajului incognito, aparține unui bărbat căruia îi vom proteja identitatea de-a lungul acestui serial impresionant.

Mister X, călăuza mea din lumea drogurilor de mare risc, a făcut de toate: s-a drogat, a traficat, a făcut pușcărie - și în țară, și în străinătate. A stat în comă, a încercat să se sinucidă. Drogurile i-au distrus ficatul. A făcut Hepatita C până la metastază. La 30 de ani s-a întors acasă bolnav și falit, dependent și depresiv.

Și totuși…

Și totuși, tinerețea s-a revoltat în el, parcă disperată că nu și-a intrat niciodată pe deplin în drepturi, parcă speriată că îi trece timpul. Un tratament miraculos i-a salvat, pentru moment, ficatul. Dar orizontul a putut să-l întrezărească din nou abia după ce a întâlnit-o pe Dora.

Povestea nu a început într-un parc, sub o ninsoare de flori de mai, sau sub miresme de salcâmi, așa cum încep multe dintre poveștile de dragoste. Nu. Cei doi erau deja aruncați în brațele concretului, iar bucuria de a trăi nu mai putea veni decât pe cale chimică, sub formă de droguri tari.

S-au întâlnit la Spitalul Colentina, la coadă la Metadonă, un drog opioid sintetic, un calmant sau un substitut pentru dependența de narcotice cum ar fi heroina. Dependenții care încearcă să revină pe calea cea bună trebuie să urmeze tratamentul cu aceste pastile. Tratamentul cu Metadonă costă 700 de lei pe lună și trebuie să te duci în fiecare zi să iei câte o pastilă.

„Romantic, nu?”. Mister X râde când își aduce aminte. E revoltat că tratamentul este atât de scump. „Nu am bani. Nu mă pot angaja, că tremur tot. Dacă n-am astea (îmi arată cutia cu Metadonă – n.r.) sunt terminat. Nu pot să trăiesc fără ele. Mă iau răurile de când mă trezesc”.

N-a mai avut bani și n-a mai luat tratamentul. Norocul lui s-a numit Dora. Ea a renunțat să mai ia „metadoanele” pentru a i le lăsa lui. „Muream dacă nu făcea gestul ăsta”, admite Mister X.

Dora

Stingheră și tăcută, retrasă într-un ungher al camerei, Dora privește tristă prin geamul aburit al camerei. Cât de cuminte e! E incredibil că o fată atât de fragilă a putut trăi atâtea grozăvii! E frumoasă. Are ochi mari, destul de mari încât să poată să cuprindă toate dramele prin care a trecut. Nu intră direct în vorbă, pentru că nu are încredere în oameni. Are 26 de ani, dar viața i-a împietrit pe chip, parcă așteptând vremuri mai bune.

„A drogat-o un nenorocit de la 20 de ani”, îmi zice Mister X. „A sechestrat-o în casă și a drogat-o ca pe un animal. Părinții ei erau la muncă în străinătate și nu știau nimic de ea. Iar ăla o droga și o bătea non-stop”.

Dora nu și-a putut găsi sprijinul decât într-un om care a trecut și el prin chinurile sevrajului. Care poate să-i înțeleagă durerile fizice și psihice, dar și ciudățeniile. „Stă ore întregi și se uită pe geam fără să spună un cuvințel”. Mister X îi înțelege trăirile, știe că Dora se refugiază în alte lumi și câteodată se rupe complet de realitate.

„Era studentă la Litere până să dea de nenorocitul ăla. Deșteaptă cum n-am mai văzut. Uite...”. Mister X îmi întinde un caiet studențesc. Pe copertă, cu litere alungite, de mână, scria „Cântece în acuarelă”. „Haide, citește, că tu te pricepi la astea!”, mă îmbie el. „Vezi, să nu-i spui...”.

Cântece în acuarelă

Iau crispat caietul și mă duc într-un colț. Drogații scriu? Oare ce putea să conțină acel caiet miraculos? „E de pe vremea când era studentă”, îmi clarifică Mister X. Îl deschid. Litere frumoase, rotunjite, ușor alungite pe ici, pe colo, conturează o poveste feerică, de neimaginat. Citesc la întâmplare: „Am luat-o la fugă spre amfiteatrul Odobescu unde urma cursul de Istoria Limbii Române Literare. Apoi am încetinit brusc.

le cunoșteam pe de rost, culoarele lungi și reci al Facultății de Litere mă fascinau la fiecare pas cu aceași exaltare. Nu-mi stătea în fire să întârzii, eu, o punctuală fără cusur, dar când trebuia să ajung în sala de curs, timpul meu era mereu distorsionat. Holurile lungi mă întorceau în timp. Ce pași vibranți împodobeau culoarele nemărginite ale vremii literare mereu proaspete!

Ce înfumurați stăteau pereții în așteptarea viitoarelor nume de geniu! Ei știau tot! Ei întregeau dovada nemuririi omenești. Duhneau a povești neșoptite decât de fostele constelații deghizate-n oameni nefirești meniți să le arate tinerilor studenți cum poți zbura cu o singură aripă.

Gândul obsedant că titani ai literelor precum Iorga, Cioran, Maiorescu, Gusti, Călinescu, Vianu, Densușianu, Lovinescu, Piru, Cartojan, Rădulescu-Motru și mulți, mulți alții, multe alte ecouri emerite ale epocilor în care culorile se purtau numai pe interior, au pășit cândva pe marmura înnegrită de cerneală și aburi de tutun răgușit pe care calc și eu acum, mă făcea să-mi uit direcția mersului, să-mi pierd cursul ființei.

imaginam cum le aud glasul solemn, tulburător: „Omul se naște cu un apendice imaterial, situat în partea superioară a spatelui, pe linia coloanei vertebrale, care capătă proporții odată cu trecerea unui timp avid de cunoaștere. Acest lucru ne diferențiază de regnul animal, de regnul vegetal, de pietre!

Este ceea ce ne permite să avem o ținută verticală, înălțătoare. Și dumneata, și dumneaei, și dumnealor, aveți cu toții o aripă care vă poate ridica de la sol, deasupra norilor, și mai sus, deasupra stelelor, numai și numai dacă binevoiți să pricepeți tainele aerului și reușiti să stingeți curioasa sete a spiriului! Mirosul condiției umane este cel mai atrăgător. Creează dependență!”.

Mirosul condiției umane creează dependență

Mă opresc. O căldură nefirească mă sufocă. Transpir. E oare adevărat? Fata aceasta care acum trăiește într-un univers paralel, care acum își urăște semenii, a putut să scrie așa ceva? Unde este dreptatea acestei lumi? Ce demon neatent s-a rezemat cu cotul pe cântarul universului pentru a-i ridica pe cei răi și a-i coborî pe cei buni?

„Acum înțelegi?”. Mister X îmi observă paloarea. „Ce transformare!”, îi zic. Îi citesc și îi recitesc: „Mirosul condiției umane este cel mai atrăgător. Creează dependență”. Zâmbesc aiurea. Cât de ironică poate fi, uneori, viața. Condiția umană creează dependență… Am plecat un pic amețit. M-am plimbat pe aleile întortocheate ale cartierului respirând cu disperare „condiția umană”. Pe lângă mine, oameni care nu- și înțeleg fericirea trec nefericiți cu capetele în pământ. Poate că dacă ar cunoaște cu adevărat nefericirea, ar zâmbi mai mult…

A scăpat de Hepatita C cu un medicament-minune

„Când ești în sevraj, te înțepi la venă cu orice prinzi”. Mister X este unul dintre drogații care a contactat o boală cumplită: Hepatita C. Incidența acestei boli în rândurile consumatorilor este mare, pentru că, nu de puține ori, aceștia folosesc seringi nesterilizate, refolosite.

Iar Hepatita C este o boală virală transmisă în principal prin sânge, care poate provoca ciroză și cancer la ficat. „Am avut noroc. M-au depistat când eram la pârnaie, în Spania. Apăruse un medicament nou: Harvoni. Din ăla fără interferon”. „Cum – îl întreb – se poate vindeca Hepatita C atât de ușor?”

O pastilă - 1.000 de dolari!

Mister X: „Nu e chiar atât de ușor, dar se vindecă”. „Complet?” „Da, complet. Dar tratamentul durează 24 de săptămâni. Trebuie să iei 168 de pastile. Știi cât costă o pastilă?” „Cât?” „1.000 de dolari, fratele meu!”. „Cââât?”. „Ai auzit bine. Fă socoteala: tot tratamentul costă 168.000 de dolari!”. Dar Mister X a fost norocos. La închisoare, în Spania, unde a fost depistat cu Hepatita C, a semnat pentru un tratament experimental cu un medicament venit de peste Ocean: Harvoni. Un tratament revoluționar, pentru că era pentru prima oară când nu se folosea interferonul.

Vindecarea fără chinuri

Interferonul reprezintă parte din grupa mare a proteinelor și totodată a sistemului imunitar. Proteinele de acest tip sunt eliberate de catre sistemul imun în cazul prezenței agențiilor patogeni, precum virusuri. E periculos, pentru că produce simptome similare cu cele provocate de o gripă: febră, frisoane, dureri musculare și articulare, palpitații.

De asemenea, numeroase efecte adverse apar în timpul terapiei cu interferon: insomnii, greață, vărsături, diaree, oboseală accentuată, pierderea apetitului, irascibilitate, mâncărimi la nivelul pielii. Așadar, tratamentul cu Harvoni promitea o vindecare fără chinuri. Și chiar așa s-a și întâmplat.

Mister X a fost tratat gratis la clinica penitenciarului și a scăpat de Hepatita C. „Asta nu înseamnă că sunt ca nou”, admite el. „Trebuie să am grijă toată viața, să mănânc într-un anumit fel, să nu beau, să nu mă droghez.

Dar de atunci mă simt excelent”. „Ce noroc – îi zic – alții nu au cum să dea atîția bani”. „Stai liniștit – îmi răspunde – că găsești pe siturile indiene tratament întreg cu 2.000 de dolari”. Într-adevăr, la o simplă căutare pe google, Harvoni apare pe paginile din India la un preț incredibil de mic. „Dar poți să ai încredere în siturile astea?”, îl întreb pe Mister X. „Da, sigur. E aceeași pastilă”.

Sesizează reporterii EVZ! Dacă aveți fotografii, filmulețe, povestiri sau orice alte informații legate de lumea drogurilor din România, ne găsiți la adresa de e-mail secretariat@ evzgroup.ro., telefon 021.527.11.11 sau direct la redacție - Evenimentul zilei, ROMEXPO (intrarea B), Pavilionul G4, bd. Mărăști nr. 65-67, sector 1, cod 011465