Draga Olteanu Matei, la 85 de ani. „Noi nu suntem lăutari, noi suntem halitori de bobiţe”

Draga Olteanu Matei, la 85 de ani. „Noi nu suntem lăutari, noi suntem halitori de bobiţe”

De la coana Chirița la Varvara lui nea Mărin, rolurile jucate de Draga Olteanu Matei au rămas şi vor rămâne, multă vreme, impregnate pe retina oricărui cinefi l din România. Artista a avut o carieră strălucită marcată de roluri memorabile, mai ales în creaţii de comedie, interpretate în peste 90 de fi lme, 100 de producţii de televiziune şi 50 de piese de teatru. Acum, în pragul vârstei de 85 de ani, actriţa se bucură de liniştea şi de aerul curat din Piatra Neamţ.

A lăsat Bucureştiul în urmă cu şapte ani, când, escrocată de o avocată, prietenă de familie, s-a decis să se mute definitiv în Moldova şi să iasă de sub reflectoare. Lovitura de graţie pe care a primit-o în 2014, când soţul, dr. Ion Matei, a decedat, după 44 de ani de căsătorie, a făcut-o să dispară inclusiv din centrul atenţiei publice şi să evite contactul cu presa.

Acum, Draga Olteanu Matei spune că, de ziua ei, nu are planuri speciale. „O să fac ce-o să vrea Dumnezeu. Autorităţile de aici (n.r. – Piatra Neamţ) au organizat un festival pentru mine. Nici nu cred că merit un asemenea lucru”, ne-a declarat marea actriţă.

De altfel, atenţia pe care nemţenii i-o acordă pare să o stânjenească: “De când am venit în Piatra Neamţ, mă simt foarte ocrotită, toată lumea se poartă extraordinar cu mine, toţi cei de aici mă cunosc şi îmi cer autografe, iar eu renunţasem de mult la statutul de vedetă”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Se sărbătoreşte doar de sf. Emilia

Şi, totuşi, cum sărbătoreşte cei 85 de ani de viaţă? Draga Oltenu Matei ne spune că nu a ţinut niciodată cont de ziua sa de naştere: “Pentru mine, ziua de naştere nu are mare importanţă. Când eram mică, mă serba mama, dar apoi, când m-am mutat de lângă ea, nu am mai serbat-o niciodată”.

Artista are glasul sugrumat şi un ton de resemnare. „Hai să-ţi zic un secret: de fapt, eu mă sărbătoresc de sfânta Emilia, pentru că aşa mă cheamă în acte. Emilia Draga Olteanu Matei. Pe vremea când m-am născut, era o tradiţie ca nepoţii să poarte un prenume al bunicii. Iar pe bunica o chema Emilia”, ni s-a confesat ea.

Se va duce, însă, la festivalul organizat în cinstea ei: „E adevărat, autorităţile au făcut un gest deosebit, dar mie îmi este foarte greu să mă sărbătoresc în public. Totuşi, o să mă duc”.

„În pulberi mă voi spulbera”

Există în vocea Dragăi Olteanu Matei o undă de tristeţe, de parcă lumea, în temporalitatea ei, s-ar fi comprimat până la stadiul de clipă. Cu vocea gâtuită de emoţie, ne recită cele mai dragi versuri ale domniei sale, un citat clasic din Omar Khayyam:

„Am venit pe lume-mai bogatai ea?

Voi plec a din lume -pierderea-o fi grea?

vai, cine-mi va spune pentru ce din pulberi

m-am iscat, şi-n pulberi mă voi spulbera?”.

Apariţiile sale în presă s-au rărit tot mai mult cu trecerea anilor. De ce? „Presa nu ne tratează aşa cum se cuvine pe noi, artiştii. N-a înţeles că noi interpretăm după partituri, nu după ureche, ca lăutarii. Noi nu suntem lăutari, suntem halitori de bobiţe, cum zic ţiganii despre cântăreţii care înţeleg portativul”.

De ce nu a avut copii

S-a născut la spitalul Militar din Bucureşti în 24 octombrie 1933, iar de bucurie, tatăl ei a decis să poarte numele Drag. La 13 ani, Draga Olteanu Matei debuta într-o piesă de teatru, la Liceul „Iulia Hasdeu” din Lugoj, „Prinţesa din pădurea adormită”. De atunci, s-a îndrăgostit de actorie şi a făcut parte din mai multe trupe de amatori. Pasiunea ei a culminat cu absolvirea, în anul 1956, a Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. În septembrie acelaşi an a debutat în teatru în piesa „Ziariștii” de Alexandru Mirodan. Actriţa a vorbit, în urmă cu câţiva ani, despre motivul pentru care nu a simţit niciodată nevoia de a fi mamă. „Îmi amintesc că la un moment dat a trebuit să joc un rol al unei femei însărcinate. Am fost nevoită să mimez durerile facerii şi am fost martor al unei naşteri. M-a îngrozit acel moment, însă nu din cauza asta nu mi-am dorit copil. Eu am altă teorie, o motivaţie pe care nu pot să o spun pentru că nu va fi niciodată înţeleasă. Sunt foarte puţini oameni care au înţeles. Am vorbit şi cu preoţii despre acest subiect. Toţi cei cu care am vorbit m-au înţeles cu toate că nu sunt de acord. M-au înţeles şi m-au iertat. Eu sper să mă ierte şi Dumnezeu că nu am vrut copil”, a mărturisit Draga Olteanu la Antena Stars.

 

În teatru

De-a lungul carierei sale a jucat în piese de teatru de succes: „Coana Chiriţa” după Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii (Coana Chirița – 1986 și Chirița la Iași – 1987), „Gaițele” de Kiriţescu (1977), „Căruța cu paie” de Mircea Ștefanescu, „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, „Pisica în noaptea de Anul Nou” de D.R. Popescu, „Autorul e în sală” de Ion Băieşu etc. Pe scena Teatrului Național a mai jucat în piese precum „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, sau în „Crimă pentru pământ”, o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru.

 

În televiziune

A avut o carieră plină de succes și în Televiziune unde a avut apariții memorabile în programele de varietăți și de Revelion. A făcut un cuplu inegalabil cu regretatul Amza Pellea jucând-o pe Veta, soția lui Nea Marin, în numeroase show-uri TV și în filmul artistic „Nea Mărin miliardar” (1979), regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de Vintilă Corbul, Eugen Burada și Amza Pellea. Draga Olteanu Matei îşi aminteste de colaborarea cu nemuritorul Amza Pellea, astfel: „Amza a făcut un personaj naţional. Eu am jucat-o pe Veta în Nea Mărin. Mi-am dorit foarte mult şi mi-a fost teamă să nu-mi ia rolul o altă colega. Chiar am vorbit cu Amza şi îi spuneam că aş fi fost foarte suparată dacă nu mă alegea pe mine”. De asemena, mai recent, a fost protagonista serialelor TV Cuscrele (2005-2006) şi Narcisa Sălbatică (2010-2011).

Alte filme, pentru marele ecran, în care a jucat sunt Haiducii (1966), Răzbunarea haiducilor (1968), Frații Jderi (1974), Toamna bobocilor (1975), Eu, tu, și… Ovidiu (1978), Acțiunea „Autobuzul” (1978), Buletin de București (1983), Rămășagul (1985), Căsătorie cu repetiție (1985), Ministerul comediei (1999) sau Faimosul Paparazzo (1999).