Cu tot tărăboiul și fierbințeala, nici de data aceasta, însă, Broasca nu și-a ieșit din oală. Paralizată pe jumătate de frică, pe jumătate de căldură, a rămas veghind, cu inima la gură, să vadă ce va să mai vină. Și jurându-și să sară din oală la primul semn nou de primejdie.
Și a urmat flagelul cel mai teribil dintre toate. Pandemia. În mai puțin de un an, s-au întâmplat lucruri nemaivăzute și incredibile. Lumea s-a transformat într-o pușcărie planetară. Într-un gulag. Doar că, spre deosebire de temnițele comuniste, nădejdea eliberării a fost aneantizată. Speranța a fost înlocuită de teroare.
Frica a devenit aproape materială, unsuroasă ca dohotul, năclăind totul în jur. Mai ales sufletele. Nici măcar în timpul războaielor mondiale nu a existat o asemenea răspândire a fricii, pe o suprafață atât de mare de planetă și la un număr atât de mare de oameni.
COVID-19 a transformat Omul-21 într-un monstru stăpânit de o groază drăcească de moarte. Subviețuirea pentru un blid de mălai, ca un pui de Credevia crescut în cușcă, a ajuns preferabilă morții.
Ne puteți urmări și pe Google News
Trebuie să fii prea orbit de frică pentru a nu vedea îndrăcirea din jur. Și legătura dintre toate evenimentele din ultimii ani.
Omenirea stă ca o broască în oala Istoriei. Sub oală, Dracul întețește focul. La început, a făcut-o prudent, încetișor, pentru ca fierbințeala să nu sperie Broasca. Să nu rămână cu oala goală. În ritmul molcom de acum un deceniu, Broasca ar fi fost condamnată.
S-a întâmplat însă ceva: simțindu-se aproape de izbândă, Dracul și-a pierdut răbdarea. A început să arunce lemne în foc cu duiumul.
Dracul este lacom. Nu i-a fost de ajuns să fie cel mai frumos și mai strălucitor dintre îngeri. Și-a dorit să fie mai presus de Dumnezeu. Și a căzut.
Acum, se agită din nou. E turbat, vrea să profite de conjunctură. Ca un fochist infernal, ațâță vâlvătaia sub oala istoriei, să o vadă clocotind cât mai repede.
COVID-ul este asemenea unui butuc uriaș. Nu a mai avut răbdare să-l despice în bucăți, l-a aruncat în foc cu totul. Și nu dă semne să se potolească. Pregătește alți butuci, din ce în ce mai mari, pentru o vâlvătaie colosală.
Niciodată în istorie, criza în care s-a aflat omenirea nu a fost atât de cumplită. Pentru că este o criză a sufletului. A Omului profund. A cărnii care, pentru a-și salva pielea, se răzvrătește împotriva Duhului Sfânt sădit în interiorul ei.
Însă orice criză este o oportunitate. Lăcomia Dracului de a accelera fierberea oalei are toate șansele să provoace trezirea Broaștei. Revolta. Să se scuture din letargie și să evadeze prin gura de email roșu de a se opări.
În acest final de partidă și de lume, eu sunt optimist: pariez pe Dracul globalist.
Recomandările noastre
