„Moartea suspectă” a tinerei Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, relevă „natura misogină” a regimului și „lipsa de opțiuni” a femeilor din Iran, subliniază dr. Walter Posch, cercetător la Academia Națională de Apărare din Viena, într-un interviu pentru ziarul nostru, menționând că autoritățile iraniene gestionează reacțiile sociale printr-o combinație de „violență nemiloasă, manipulare și intimidare”. El consideră însă că incidentele înregistrate și cele care vor urma lovesc „pe zi ce trece” în credibilitatea și legitimitatea politică a regimului iranian și că Teheranul va avea de suferit pe termen lung din punct de vedere geostrategic din cauza modului în care îi tratează pe kurzi. El vorbește și despre componenta operațională a reprimării din Iran, unde „poliția este o problemă mai mică decât voluntarii fanatici”.
Kathimerini: Urmăriți îndeaproape evoluțiile din Iran. Ce opinie aveți despre acest caz?
Walter Posch: Este în mod clar o moarte suspectă. Chiar dacă ar fi valabilă versiunea oficială, potrivit căreia tânăra de 22 de ani a murit din cauza unui atac de cord – adică din cauze naturale, deși se afla în custodia poliției – aceasta nu dezvinovățește forțele de securitate iraniene de modul în care au tratat această problemă. Trebuie remarcat faptul că Mahsa Amini era o iraniană sunnită de origine kurdă. Iranul îi tratează pe kurzi ca pe cetățeni de categoria a doua și nu este întâmplător că în rândul lor se înregistrează un număr disproporționat de mare de decese în „custodia” poliției. Acest fapt poate avea consecințe politice la nivel strategic pentru Iran. Pentru că, pe termen lung, Republica Islamică va găsi mai greu parteneri în rândul liderilor politici kurzi, cel puțin după ce actuala conducere a KDP și PKK se va retrage din politică. Generația tânără de kurzi este mai interesată de drepturile civile și individuale și înfierează politica lipsită de viziune a partidelor kurde, care au oferit Teheranului atât de mult spațiu pentru a pătrunde în rândul kurzilor.
Kathimerini: Ar putea acest incident să alimenteze reacții mai ample împotriva regimului iranian?
Walter Posch: Demonstrațiile care însoțesc această evoluție nu reprezintă, pentru moment, o amenințare reală pentru regim. Protestele politice din Iran fac parte dintr-o serie de evenimente similare care izbucnesc în mod regulat în Republica Islamică, de când regimul a reprimat cu brutalitate revoltele studențești în 1999. Până acum, regimul a reușit să facă față unor astfel de situații folosind o combinație de violență nemiloasă, manipulare și intimidare. Probabil că va mai face acest lucru pentru un timp, dar prețul pierderii credibilității și legitimității politice va crește pe zi ce trece.
Kathimerini: Ce ascunde reprimarea femeilor în Iran?
Walter Posch: Moartea lui Masha Amini dezvăluie încă o dată natura misogină a regimului, întrucât forțele de securitate le-au arestat pe tinere din cauza purtării ”necorespunzătoare” a hijabului – o încălcare a legii sau mai bine spus a cutumelor tradiționale, întrucât Republica Islamică impune femeilor să poarte îmbrăcăminte islamică „corespunzătoare” din motive ideologice. Activiștii Revoluției Islamice, cum ar fi Zahra Rahnavard, se poate să fi crezut sau nu în natura „eliberatoare” a hijabului atunci când au contribuit la impunerea lui implacabilă. Dar hijabul în sine nu ar fi cea mai mare problemă pentru femeile iraniene, dintre care multe urmează în mod voluntar regulile islamice sau tradiționale. Lipsa de opțiuni este ceea ce apasă cel mai mult și, odată cu aceasta, ideologizarea și controlul asupra a ceea ce femeile iraniene cred că ar trebui să fie o decizie personală.
Kathimerini: Cum funcționează la nivel operațional zilnic controlul asupra femeilor în Iran?
Walter Posch: Cazul evidențiază rolul celor care aplică cu brutalitate așa-zisele norme. În general, poliția reprezintă o problemă mai mică decât voluntarii fanatici, recrutați de obicei din milițiile basij, care se autointitulează membri ai Hezbollah, „Partidul lui Dumnezeu”, promovând principiul islamic al „promovării binelui și al interzicerii răului”. Ei au rădăcini adânci în mișcarea islamistă a Iranului, deoarece politicile, lozincile și metodele lor sunt aproape o copie unu-la-unu a grupării islamiste Fedayeen, o organizație teroristă violentă din deceniile 1940 și 1950, care a avut un impact incredibil de puternic asupra Republicii Islamice - în special asupra serviciilor de securitate, notează kathimerini.gr.
(Traducerea Rador)