Două texte marca Nicolae Steinhardt aflate în arhiva Mănăstirii «Sfînta Ana» Rohia vor fi publicate în premieră

„Primul volum Varia din cadrul Integralei N. Steinhardt recuperează, în primul rînd, două texte aflate în arhiva Mănăstirii «Sfînta Ana» Rohia, din care autorul a publicat, de-a lungul timpului, cîteva fragmente cărora le-a conferit – prin unele demersuri de revizuire – statutul unor articole autonome.

Este vorba de două dactilograme, intitulate André Gide şi Post Bellum, care în proporţie de două treimi sînt inedite. În al doilea rînd, am inclus aici articolele publicate de N. Steinhardt în revista Liceului «Spiru Haret», Vlăstarul, în Adevărul, Victoria, Lumea, Viaţa socială CFR şi Contemporanul în perioada 1928-1948 şi care apar pentru prima dată în volum. În Addenda figurează textele cuprinse în rubrica «Da şi Nu», precum şi «Programul Facultăţii de Filosofie pe anul 1955» – parodie prin care este vizată «Tînăra Generaţie» –, recuperate din Revista burgheză, care, deşi nesemnate, îl indică drept autor, atît prin stil, cît şi prin conţinut, pe N. Steinhardt, iar la final – un fragment de jurnal steinhardtian din deceniul patru al secolului trecut.” (Florian Roatiş)

N. Steinhardt se naşte la Bucureşti pe 29 iulie 1912. Îşi face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Îşi ia bacalaureatul în 1929 şi frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 îşi ia licenţa în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză şi publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Îşi ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 şi 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme şi Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea şi la Revista Fundaţiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului şi, din nou, Revista Fundaţiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla şi Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după cîţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri şi de critică foarte bine primite, deşi unele sînt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămîne activ pe terenul eseisticii şi al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.

Opera integrală N. Steinhardt apare din iniţiativa Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, în coeditare cu Mănăstirea „Sfînta Ana” Rohia.

Serviciul militar obligatoriu. România trebuie să-și întărească sistemul de apărare

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani