Editura Evenimentul si Capital

Două decenii au sărit peste "Zidul Ruşinii"

e260e034fa938e0f28c635f40cff7d1c
Autor: | | 15 Comentarii | 0 Vizualizari

Berlinul, enclava-simbol a Războiului Rece, s-a ridicat acum două decenii împotriva unei memorii amputate şi a decis să demonteze peretele din beton care segrega o lume. Pentru prima oară, istoria era deconstruită şi luată acasă.

9 noiembrie 1989, ziua în care Zidul a căzut, rămâne data inconfundabilă care închide cercul unui avort ideologic şi redeschide parantezele speranţei. EVZ a stat de vorbă cu Vladimir Tismăneanu despre realităţile şi miturile evenimentelor de atunci pentru că pe un “câmp al nesimţirii etice cresc buruienile urii şi ale resentimentului”. Şi dacă 9 noiembrie 1989 predă vreo lecţie, atunci ea ar trebui să fie despre ce trebuie sa facem pentru a demonta celelalte ziduri care sunt, încă, în picioare pe glob. EVZ: La două decenii distanţă de la evenimentele care au provocat căderea Zidului Berlinului, continuăm să ne uităm la imaginile acelui noiembrie 1989, cu un amestec de admiraţie şi confuzie. Vă propun un scurt exerciţiu de imaginaţie: dacă aţi fi fost un cetăţean german, ce v-ar fi motivat să ieşiţi în stradă după decenii de tăcere? Vladimir Tismăneanu: Mă ocupam în acea perioadă de Germania de Est. Cred că în 1986 am publicat în revista “Problems of Communism” un articol intitulat “Nascent Civil Society in the GDR” în care examinam mişcările pacifiste independente din acea ţară – o fostă zonă sovietică de ocupaţie devenită “stat socialist” la ordinul şi cu protecţia lui Stalin, în 1949. Protestele din RDG au început, de fapt, odată cu insurecţia muncitorească de la Berlin din iunie 1953. Au continuat prin direcţia revizionistă marxistă, prin baladele anti-totalitare ale lui Wolf Biermann, prin cei care încercau să sară peste ‘Zidul Ruşinii’. Deci nu a fost vorba de o lungă hibernare, lipsită de suflul contestaţiei. Au existat, nu puţini, clerici care au susţinut tendinţele protestatare. Între aceştia, chiar tatăl Angelei Merkel. Aş fi ieşit în stradă, ca atâţia intelectuali mai mult sau mai puţin tineri, în numele libertăţii, al drepturilor omului, al demnităţii civice. Ştiu precis că aceste valori l-au motivat, de pildă, pe Kurt Masur, celebrul dirijor al lui Gewandhaus din Leipzig, care s-a asociat protestatarilor grupaţi la Biserica Sf. Nicolai. Cred că merită reamintit faptul că una dintre primele demonstraţii anti-regim a avut loc în ianaurie 1989, când tinerii din Berlinul de Est au invocat cuvintele faimoase ale Rosei Luxemburg din “Critică a revoluţiei ruse”: “Libertatea este întodeauna libertatea celui care gândeşte altfel”. Deşi se pretindeau marxişti, liderii est-germani detestau spontaneitatea glorificată în scrierile celei numite “rote Rosa” – Rosa roşie. Să nu uităm totuşi: în octombrie 1989, Republica Democrată Germană aniversa 40 de ani de existenţă, etalându-şi cu fast întreaga glorie ideologică. Berlinul de Est încă ocupa scena istoriei, iar Erich Honecker zâmbea triumfal camerelor de fotografiat. Putem explica, cu adevărat, ce s-a întâmplat, din moment ce, în decurs de o lună, edificiul comunist s-a prăbuşit precum un castel de nisip? Edificiul era unul iluzoriu, o amăgire propagandistică, o ficţiune ideologică. RDG nu a fost niciodată ceea ce pretindea constituţia scrisă în perioada lui Walter Ulbricht: “primul stat german al muncitorilor şi ţăranilor”. Era o dictatură poliţistă, mai eficientă poate decât cele din România ori Polonia, dar făcând parte din aceleaşi gen politic, anume cel totalitar. Semnalele de la Moscova, după venirea la conducerea PCUS a lui Mihail Gorbaciov în martie 1985, erau lipsite de ambiguitate: venise momentul unor schimbări radicale. Liderii din RDG au înţeles rapid ce riscuri îi pândesc şi au făcut tot posibilul pentru a amortiza efectele politicii de glasnost (deschidere intelectuală, discuţie liberă a trecutului stalinist). Pe parcursul anilor 1988-1989, mişcările independente din RDG au pus sub semnul întrebării pseudo-legitimitatea regimului şi au propus, în chip practic, reabilitarea noţiunii de cetăţean. “Revoluţia blândă” din RDG a respins din capul locului violenţa, spiritul apocaliptic, radicalismul nesăbuit. Iniţial, demonstranţii au scandat “Noi suntem poporul”. După căderea Zidului, lozinca principală a fost “Suntem un popor”. Reunificarea Germaniei a fost una din consecinţele cele mai palpabile ale revoluţiilor din 1989. Prin ea s-a deschis calea către unificarea Europei. Nu pare însă totul prea simplu astăzi? Sigur, căderea Zidului, cu toate incertitudinile sale, a fost un succes. Dar tindem să vedem întregul proces al prăbuşirii comunismelor ca pe unul natural şi previzibil. Cât de adevărată este o asemenea perspectivă? Ar fi căzut oricum şi în orice circumstanţe edificiul totalitar? Dacă am învăţat ceva în aceste decenii, de când mă ocup de ceea ce Hannah Arendt a numit “furtunile ideologice ale secolului XX”, este că nu există determinisme inexorabile în istorie, că politica este un spaţiu al voinţei umane – condiţionată, dar şi favorizata până la un punct de ceea ce numim structuri de oportunitate – , că subiectivitatea creează situaţii imprevizibile şi insolite, că nici un fenomen istoric nu este rezultatul unei mono-cauzalităţi şi că asemenea cezuri precum revoluţiile din 1989 au consecinţe, moşteniri, efecte pe care actorii istorici nu au cum să le anticipeze cu precizie.

Ce a AFLAT Nicolae Ceausescu, inainte cu 11 zile sa fie OMORAT! Greseala care l-a costat viata

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
19:28 RAREȘ BOGDAN contra DACIAN CIOLOȘ. Jocurile de putere din spatele unei nominalizări neașteptate. 18:10 Update PROCURORII din CONSTANȚA au ieșit ÎN STRADĂ. Își SUSPENDĂ ACTIVITATEA: "Vrem justiție independentă!" 15:59 DESANT EUROPEAN la București. Se vor CERE și DA explicații în LEGĂTURĂ cu KOVESI 15:24 Dosarul Tel Drum. Dragnea A LOVIT ÎN PLIN. Adio, emoţii? Decizie de ultimă oră în Justiţie. Breaking news 14:59 PROTEST. 100 de judecători și procurori din CLUJ își suspendă activitatea o săptămână. Magistrații vor face grevă 11:40 Tandemul Lazăr-Kovesi DECIDE ce instituție se ocupă de Tel Drum. Culisele SCANDALULUI dintre DNA și Secția de investigare a magistraților 10:50 Kovesi, AGENT SECRET. Ce scrisoare a primit DRAGNEA: „Nu mai este un SECRET” Breaking news 19:06 Președintele Parlamentului European A FĂCUT ANUNȚUL așteptat. Kovesi nici NU ȘTIE ce o așteaptă 16:25 Cerere HALUCINTANTĂ în CAZUL Kovesi. „Să-i RETRAGEM CETĂȚENIA!” 15:30 Kovesi este devastată. SEMNAL NEGRU de la Bruxelles. N-a fost niciodată în cărţi. Breaking news 13:24 Lazăr A CEDAT NEVOS după aroganţa lui Toader. Este CEL MAI DUR ATAC în direcţia ministrului Justiţiei 11:50 Ultima LOVITURĂ pentru KOVESI! PLÂNGERE PENALĂ de la fosta ȘEFĂ a DIICOT, Alina BICA 10:30 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata