Ministerul Finanţelor a precizat pentru Evenimentul zilei că în ultimii cinci ani a făcut plăţi de circa 90 de milioane de lei ca urmare a condamnării României la CEDO.
România a pierdut până acum, ca urmare a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), aproape 3,5 milioane euro din cauza nesoluţionarii juste a dosarelor privind perioada infracţională 16 decembrie1989 - iunie 1990, plus Mineriada din septembrie 1991.
Ca urmare a hotărârilor CEDO, statul român a plătit efectiv, în total, circa 90 milioane de lei, între 2012 şi 2017, potrivit unui bilanţ al Ministerului Finanţelor realizat la solicitarea Evenimentului zilei.
Pentru tergiversarea dosarelor având ca obiect crimele împotriva umanităţii săvârşite fie în evenimentele din decembrie 1989, fie la evenimentele din 13-15 iunie 1990 şi 25-26 septembrie 1991, CEDO a condamnat România să plătească 2.505.328 de euro, doar în 13 cauze.
Inventarul celor 13
Mirea şi alţii contra României - cererile nr. 43626/13 și alte 69 - hotărâri pronunţate la 12 aprilie 2016 pentru plângerile reclamanților cu privire la eficacitatea urmăririi penale, durata procedurilor penale și lipsa unui recurs intern efectiv - dezdăunare în sumă de 675.000 euro.
Elena Apostol şi alţii contra României - 17 cereri înregistrate în 2014; hotărâre pronunţată la 23 februarie 2016: încălcarea Art. 2 din Convenţie, sub aspect procedural; 255.000 euro daune morale (câte 15.000 euro pentru fiecare dintre cele 17 încălcări ale Art. 2 constatate).
Alexandrescu şi alţii contra României - 8 cereri înregistrate în 2008; hotărâre pronunţată la 24 noiembrie 2015: încălcarea Art. 6.1 din Convenţie; 19.200 euro daune morale (câte 2.400 euro pentru fiecare dintre cele 8 încălcări ale Art. 6.1 constatate).
Cătălina Filip contra României - cerere înregistrată în 2009; hotărâre pronunţată la 21aprilie 2015: încălcarea Art. 2 din Convenţie, sub aspect procedural; 15.000 euro daune morale; 500 euro taxe şi cheltuieli.
Dobre şi alţii contra României - 8 cereri înregistrate în 2009; hotărâre pronunţată la 17 martie 2015: încălcarea Art. 2 din Convenţie; 64.000 euro daune morale (câte 8.000 euro pentru fiecare dintre cele 8 încalcari ale Art. 2 constatate).
Alecu şi alții contra României - 81 de cereri înregistrate în perioada 2008-2011; hotărare pronunţată la 27.01.2015: încălcarea Art. 2 şi Art. 3 din Convenţie; 832.500 euro daune morale (câte 15.000 euro pentru fiecare dintre cele 30 de încălcari ale Art. 2 şi câte 7.500 euro pentru fiecare dintre cele 51 de încălcari ale Art. 3 constatate); 1.500 euro cheltuieli.
Bosnigeanu şi altii contra României - 34 de cereri înregistrate în perioada 2008-2009; hotărâre pronunţată la 4 noiembrie 2014: încălcarea Art. 6 paragraful 1 din Convenţie; 45.900 euro daune morale (câte 1.350 euro pentru fiecare dintre cele 34 de încălcări ale Art. 6.1 constatate).
Mocanu şi altii contra României - 3 cereri înregistrate în 2007, 2008 şi 2009; hotărâre pronunţată la 17 septembrie 2014: încalcarea Art. 2, Art. 3 şi Art. 6.1 din Convenţie; 45.000 euro daune morale; 12.068,92 euro taxe şi cheltuieli (hotărâre pronunţată în Marea Camera de 17 judecători).
Acatrinei şi alţii contra României - 72 de cereri înregistrate în 2009; hotărâre pronunţată la 26 martie 2013: încălcarea Art. 2 şi Art. 3 din Convenţie; 349.500 euro daune morale (câte 5.000 euro pentru fiecare dintre cele 65 de încălcari ale Art. 2 şi câte 3.500 euro pentru fiecare dintre cele 7 încălcări ale Art. 3 constatate).
Crăiniceanu şi Frumuşanu contra României - cerere înregistrată în 2004; hotărâre pronunţată la 24 aprilie 2012: încălcarea Art. 2 din Convenţie; 60.000 euro daune morale (câte 30.000 euro pentru fiecare dintre cele 2 încălcări ale Art. 2); 2.000 euro taxe şi cheltuieli.
Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi alţii contra României - 2 cereri înregistrate în 2007 şi 2008; hotărâre pronunţată la 24 mai 2011: încălcarea Art. 2 şi Art. 8 din Convenţie; 36.000 euro daune morale (câte 15.000 euro pentru fiecare dintre cele 2 încălcări ale Art. 2 şi 6.000 euro pentru încalcarea Art. 8); 20.000 euro taxe şi cheltuieli.
Lăpuşan şi alţii contra României - 9 cereri înregistrate în 2006; hotărâre pronunţată la 8 martie 2011: încalcarea Art. 2 din Convenţie; 50.000 euro daune morale (câte 10.000 euro pentru 5 dintre cele 9 încălcări ale Art. 2 constatate; 4 reclamanţi nu au solicitat despăgubiri); 2.160 euro taxe şi cheltuieli.
Sandru şi alţii contra României - 4 cereri înregistrate în 2003; hotărâ- re pronunţată la 8 decembrie 2009: încălcarea Art. 2 din Convenţie; 20.000 euro daune morale (câte 5.000 euro pentru fiecare dintre cele 4 încalcari ale Art. 2 constatate).
Bonus, încă patru cauze Melnichuk contra România - dezdăunare 60.000 euro - cetăţenii URSS împuşcaţi lângă Craiova, în împrejurări încă neelucidate.
Agache şi alţii contra România - 26.000 Euro dezdăunare în cazul poliţistului asasinat în Covasna - încălcare Art. 2, lipsă anchetă efectivă. Romanescu contra România - mai 2017, dezdăunare 7500 euro, violare Art.3, lipsă anchetă efectivă.
Orăşanu şi alţii c. România - 7 noiembrie 2017, dezdăunare 780.000 euro, violare Art.2, lipsă anchetă efectivă.
Ce spune Convenţia
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cunoscută şi sub denumirea de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma şi intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953.
România a ratificat Convenţia pe 20 iunie 1994, ceea ce a deschis calea petiţiilor individuale în faţa CEDO din partea persoanelor fizice şi juridice române. Iată ce spun articolele cele mai des invocate împotriva României:
Articolul 2: Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
Articolul 3: Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Articolul 6: Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public.