Rapoartele ofițerilor de Securitate dezvăluie că aceștia aveau date potrivit cărora Regele Mihai ar fi fugit din țară cu tablouri de milioane de dolari. În 2005, cazul a stârnit controverse.

Tablourile Casei Regale a României au fost în atenția ofițerilor de Securitate, potrivit documentelor din arhiva desecretizată a Intreprinderii de Comerț Exterior (ICE) Dunărea, aflate la CNSAS. Detaliile apar întrun raport nedatat, dintr-un volum din anul 1990, privind operațiuni strict secrete organizate de Compartimentul Aport Valutar Special (AVS). Pe spatele raportului se arată că cel care poate da mai multe detalii despre operele de artă regale este colonelul Nicolae Arnăutu, fostul șef al Compartimentului AVS.

Inventarele

Potrivit ofițerilor, colecția de pictură constituită de Carol I a intrat în patrimoniul național (fosta Colecție a Coroanei) „în baza voinței testamentare a acestuia”. După două inventare, în anii 1940 și 1947, s-a constat că din această colecție ar fi lipsit 37 de tablouri, dintre care cele mai valoroase: cinci opere semnate de pictorul spaniol El Greco. „Recuperarea acestor tablouri a constituit o problemă în preocuparea Centrului în intervalul 1977- 1984. Sediul problemei a fost Compartimentul AVS”, se arată în raportul citat. Ofițerii au plecat de la două premise: tablourile au fost luate de Carol al II-lea sau de fiul acestuia, Mihai I. Operațiunea a primit în acte numele de „Duduia”, după porecla Elenei Lupescu.

Ofițerii de Securitate au crezut că regele Carol al II-lea ar fi luat tablourile

Prima variantă

Carol al II-lea (1893-1953) a fugit din țară în 1940, după ce a abdicat și a lăsat tronul fiului său Mihai I. Pe 3 iunie 1947, Carol a luat-o de soție pe Elena Lupescu (1896-1977), care a primit titulatura de Elena de Hohenzollern. Restul vieții l-a petrecut în exil și s-a stabilit la Estoril (Portugalia). Potrivit raportului ofițe rii români, cu ajutorul diplomaților, au deschis în Portugalia un proces de capitație și un proces de revendicare împotriva lui Monique Urdăreanu, soția mareșalului Palatului, Ernest Urdăreanu, moștenitoarea testamentară a cuplului Carol al II-lea -Elena Lupescu. „Ambele procese s-au închis în condiții avantajoase părții române, în 1983, prin negocieri directe cu Monique Urdăreanu, în momentul în care a devenit evident că premisa a fost falsă”, se arată în raportul declasificat.

„Memoriile” lui Carol

Totuși, securiștii au făcut o convenție cu Monique Urdăreanu și au reușit să preia integral memoriile lui Carol al II-lea. „Micro-filmele au fost preluate de Arhivele Generale ale Statului și pot fi publicate, în principiu, începând cu 1993. Originalele au fost donate de Monique Urdăreanu Academiei portugheze… Studierea ulterioară a memoriilor a permis identificarea unei probe concludente privind sustragerea tablourilor de către fostul Rege Mihai”, se mai precizează în raportul de la CNSAS.

Varianta II: Regele Mihai și anturajul

Cea de-a doua premisă a Securității a fost aceea că tablourile au fost luate de Mihai și anturajul acestuia (fosta regină Elena și aghiotantul Jacques Vergotti). Sub presiunea comuniștilor, Regele Mihai I a abdicat pe 30 decembrie 1947 și a părăsit țara. „Această premisă a fost susținută prin probele imbatabile obținute prin mijloacele muncii speciale, care au permis: identificarea majorității tablourilor (în colecții publice sau particulare), stabilirea legăturilor și canalelor prin care fostul Rege Mihai acționa pentru valorificarea tablourilor, stabilirea unor certe posibilități de câștig de cauză într-un eventual proces de revendicare intentat lui Mihai - identificarea unei firme de avocați, suficient de puternică/competentă și în același timp interesată de preluarea cauzei (firma Gadsby and Hannah- New York, al cărei coproprietar era Pamfil Ripoșanu)”, se arată în raportul strict secret.

Operațiunile ofițerilor ICE Dunărea erau atent supravegheate de Nicolae Ceaușescu

Procesele deschise de comuniști în SUA

În raportul ICE Dunărea se arată că singurul tablou din Colecție expus public era un El Greco, la Museum of Fine Arts- Huston, care l-ar fi achiziționat de la Mihai. În anul 1983 s-au declanșat două procese în SUA (Houston și New York). Miza acestora erau tablourile lui El Greco, „Portretul lui Giacomo Bosio (foto dreapta)“ și „Sfântul Sebastian“.

Graba era deoarece exista riscul efectului prescripției achizitive, conform legislației americane. „În ciuda premiselor pozitive de câștigare a proceselor (ceea ce ar fi permis acțiuni judiciare ulterioare de revendicare a întregii colecții), la un moment dat (1984- 1985) s-a ordonat închiderea dosarului. Motivul aparent: lipsa fondurilor necesare pentru cheltuielile de judecată inerente”, se mai arată în nota de la CNSAS.

Potrivit raportului, acțiunile oficiale întreprinse în Portugalia și SUA au implicat următoarele persoane: Gheorghe Bădescu, fost director MAE-Direcția Consulară, Ion Condor- consilier Ministerul de Finanțe, Decebal Urdea – fost ministru adjunct Ministerul de Finanțe și Teofil Pop- Ministrul de Justiție.

„Dispariția” tablourilor a fost discutată de istorici și politicieni

Raportul strict secret arăta că încă exista posibilitatea de acțiune pentru identificarea celorlalte tablouri „aflate în 1980/1981 într-o colecție particulară nelocalizată, din Elveția, care, posibil, au fost ulterior comercializate prin canale confidențiale de către Mihai”. „În ultimă instanță, datele acumulate în lucrarea problemei ar putea servi unei eventuale acțiuni de contracarare a tendințelor monarhiste”, concluziona raportul.

Apare Prințul Paul

Ofițerii au amintit că atunci când au copiat memoriile lui Carol al II-lea, printre cei interesați se număra și nepotul nerecunoscut al acestuia, prințul Paul de România. „Cu ocazia preluării (aprilie 1984) s-a sesizat interesul deosebit pentru aceste memorii, manifestat de Paul Phillip Lambrino, prezent la deschiderea arhivei, care a acționat pentru obținerea unor copii ale memoriilor, prin influențarea reprezentan ților părții portugheze”, se arată în raport.

În 2005, Prințul Paul a susținut public că în acest caz este vorba de 42 de tablouri care ar fi fost scoase din România de Regele Mihai. „Abdicarea e clar că a fost negociată. Există multe dovezi. A plecat cu șase vagoane de cadouri”, acuza acesta. În același timp, Regele susținea că a plecat din România fără nimic. Valoarea acestora ar fi fost de milioane de dolari.

Tot atunci, scriitorii Mihai Pelin și Petru Romoșan au dezvăluit că tablourile ar fi fost scoase din țară de Regele Mihai, în portbagajul mașinii personale cu care se deplasa în Anglia, la nunta Reginei Elisabeta, cu o lună înainte de abdicare.

În 2005, premierul Călin -Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea Regelui. „Afirmațiile referitoare la însușirea fără drept de către fostul monarh a unor bunuri de valoare sunt mai mult decat îndoielnice. Mai mult decât atât, autoritățile nu dispun de dovezi în acest sens”, se arată în răspunsul lui Tăriceanu, la o interpelare din Parlament. El arăta că lucrările din Colecția Regală au fost înglobate în inventarele muzeelor din România.

„Datele acumulate în lucrarea problemei ar putea servi unei eventuale acțiuni de contracarare a tendințelor monarhiste.” RAPORT, arhiva ICE Dunărea

Nicolae Pleșiță a lansat operațiunea „Expoziția 1939”

O altă operațiune strictsecretă, privind opere de artă, coordonată de ofițeri din Compartimentul Aport Valutar Special (AVS), avea ca țintă recuperarea unor bunuri cu valoare de patrimoniu și istorică. Aproximativ 90 de lucrări (pictură, gravură, sculptură) au fost prezentate ca exponate în cadrul pavilionului României cu ocazia expoziției Internaționale de la New York, din anul 1939. Imediat după expoziție a început războiul, iar operele de artă au rămas pe continentul american.

Ordinul generalului

Operațiunea, denumită în acte „Expoziția 1939”, a fost demarată pe 8 decembrie 1982 și a fost aprobată de celebrul general de Securitate Nicolae Pleșiță (foto stânga). „Respectivele bunuri, fiind bunuri de patrimoniu transmise în regim de custodie, pot și trebuie revendicate în mâna oricui s-ar găsi”, suna ordinul temutului ofițer. Pe cale oficială au recuperat 23 de picturi aparținând Pinacotecii Statului și Muzeului „Theodor Aman” și mai multe opere de artă.

După îndelungi căutări, ofițerii au descoperit la Centrul Cultural al Parohiei „Sfânta Maria” din Cleveland: „Fresca în bronz cu aspecte din istoria poporului român”, semnată de Mac Constantinescu, mozaicuri ale Norei Steriade intitulate: „Valea Prahovei iarna”, „Mozaicuri cu voievozi” și „Asmul Ileana Cosînzeana”. De asemenea, la Centrul Cultural al Parohiei „Sfântul Dumitru” din New York, mozaicul Norei Steriadi intitulat „Procesiunea familiei Lăpușneanu” și mai multe tablouri de Rodica Maniu.

Specialiștii

Despre celelalte tablouri aflate în SUA și nerecuperate, Georgeta Peleanu, fosta șefă a Galeriei Naționale de Artă a RSR, a explicat că sunt falsuri sau au provenit din achiziții și donații ale unor persoane care în perioada 1947- 1965 au reușit să le scoată din țară. Șeful ofițerilor AVS, colonelul Nicolae Arnăutu, arăta că până atunci s-a lucrat doar prin metode diplomatice și a cerut șefilor acordul de a aduce operele de artă prin „metode specifice”. Solictarea a fost aprobată de același Nicolae Pleșiță.