Filele din dosarele ţinute la secret au ca protagonişti pe marinarii şi scafandrii militari ruşi, pe de-o parte, şi fiinţe acvatice foarte asemănătoare cu oamenii. Mulţi credeau că sunt doar legende, numai că aceste dosare conţin mărturii incredibile.
Presa rusă a dat publicităţii câteva astefel de cazuri de întâlniri neaşteptate, care datează de pe vremea când comandantul Forţelor Navale sovietice era amiralul Nikolai Ivanovici Smirnov. Vladimir Azaza, fost ofiţer de marină, devenit ulterior cercetător al fenomenului OZN, care a recunoscut faptul că documentele declasificate sunt extrem de valoroase, datorita rigurozităţii rapoartelor.
"Era in 1982, la Issik Kul. Scafandrii au raportat observarea unor fiinte uriase, cu trasaturi umanoide, care inotau in adancime, fara sa aiba greoaiele costume de protectie pe care le purtau militarii. Aveau doar un costum argintiu, subtire, mulat pe corp, si o casca sferica pe cap. S-a hotarat capturarea unei asemenea fiinte, pentru a se elimina suspiciunile ca ar fi fost o creatie artificiala a inamicilor. Operatiunea a fost gandita in stil pescaresc, plasa fiind cea mai recomandata pentru prinderea unor fiinte de asemenea dimensiuni. Insa, cei sapte scafandri care au incercat sa intinda plasa au fost azvarliti de o forta uriasa, care i-a propulsat deasupra apei". Scrie în unul dintre dosarele declasificate.
Un alt caz relatat în filele dosarelor: "Localnici din regiunea Transiliisk Ala-Tau au gasit intr-o pestera din apropierea Lacului Issik Kul trei schelete umanoide, lungi de trei metri, ale caror trupuri erau impodobite cu lilieci din argint. Cei doi au luat podoabele, le-au topit, pastrand doar o bucata. Cand autoritatile au aflat povestea, artefactul ramas a fost luat si studiat de catre cercetatorii sovietici. Insa nu au reusit sa dateze bijuteria. Localnicii nu se mai mira de astfel de descoperiri, sustinand ca este vorba de fiintele umanoide din adancuri. O legenda kirkiza vorbeste de un intreg oras scufundat in Lacul Issik Kul. Conducatorul orasului era regele Ossounes, o creatura umanoida, avand urechile alungite. Ossounes aminteste de zeul-peste Oannes al babilonienilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
O altă mărturie îi aparţine unui vânător de rechini, care, navigând pe coasta Marii Negre, în dreptul regiunii Anapa, a ântâlnit acelaşi gen de fiinţe umanoide, descrise de toţi cei care le-au văzut: "inalte de trei metri, cu chipuri umanoide. Numai ca acestea aveau picioarele lipite, formand o coada de peste. Sau poate era un costum special. Vanatorul le-a intalnit la o adancime de opt metri, pe cand ieseau la suprafata. Purtau un soi de casti, prin care se zareau niste ochi bulbucati. Pielea le era foarte deschisa la culoare, iar degetele de la maini unite prin membrane. Unul dintre inotatori a intins mana spre vanatorul de rechini, intr-un gest de salut" titrează esoterism
"În Iran, pe malul Mării Caspice, localnicii au observat o creatură cu o lungime de 1,70 metri, pe spate avea aripioare înotătoare, în loc de tălpi avea labe, iar cele patru degete de la mâini erau lipite printr-o membrană. Nasul era asemănător cu botul unui delfin, gura mare, buza de jos prelungindu-se până la gât.
Creatura scotea sunete asemănătoare cu ale delfinului. Omul amfibie a fost numit Runan șah, comandantul mărilor, pentru că atunci când apare este însoțit de bancuri de pești. Apariții similare au fost semnalate și în apropierea satelor pescărești din Azerbaidjan. Despre astfel de creaturi a vorbit și oceanograful Jacques Mayol care în timpul unor scufundări din Oceanul Pacific, de lângă Peru, a observat astfel de creaturi.
Mayol este primul om care în anul 1970, a reușit să coboare la adâncimea de 100 de metri fără echipament. În timpul scufundărilor, el utilizează la maximum capacitatea sa pulmonară. Bătăile inimii lui ajung la 27 pe minut, față de 60 cât este normal. Această capacitate o au numai delfinul, balena și foca. Mayol consideră că primatele subacvatice sunt strămoșii sirenelor, oamenilor amfibie și rusalcelor", scrie efemeride.ro.
Recomandările noastre
