„Dosare de presă”- Andreea Crețulescu- „Pentru mine, presa a fost o întâmplare”

„Dosare de presă”- Andreea Crețulescu- „Pentru mine, presa  a fost o întâmplare”

Puternică și sigură pe ea, dar, în același timp, rezervată și serioasă, jurnalista Andreea Crețulescu se lasă cunoscută în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.

Cu toate că, prin prezența constantă în spațiul media, Andreea Crețulescu este un jurnalist și apreciat, despre viața sa privată nu se știu foarte multe lucruri. De exemplu, Mirel Curea a reușit să afle, în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, că jurnalista de la România TV a ajuns în presă dintr-o întâmplare.

Andreea Crețulescu a mărturisit că a intrat în presă din cauza situației familiale. „Perioada asta de tranziție (de după Revoluție, n.e.) a generat mari schimbări în familie. Eu provin dintr-o familie normală, dar care până în 1993-1994, m-au cam ținut în puf. Erau niște oameni normali, dar fiind singură la părinți, eram cam ruptă de realitate. Dar în ăia 3 ani s-a cam rupt filmul, s-au simțit anumite lipsuri. A trebuit să mă apuc să fac lucruri. A fost bulversant, pentru că am fost ceea ce se numește o tocilară. Am încercat să mă adaptez”, a povestit jurnalista.

„ Nici acum nu știu dacă-mi place ce fac sau nu”

Andreea Crețulescu a debutat la Cronica Româna, în presa scrisă, în 1994. A trecut apoi, în `97, la  Tele7abc, după care a urmat Curierul Național. A lucrat la Observatorul Antenei 1, dar și la Realitatea TV. Din 2012 lucrează la România TV.

Ne puteți urmări și pe Google News

Jurnalista a mărturisit că, chiar și după 25 de ani de presă, nu și-a dat seama dacă îi place ceea ce face sau nu. „Presa pentru mine a fost o întâmplare. Nici acum nu știu dacă-mi place sau nu. Dacă am vreun talent sau nu, în sensul ăsta. Dar așa s-a întâmplat atunci.

Și am ținut cu dinții să performez, pentru că, în primul rând aveam nevoie să mă susțin pe mine, să susțin familia și să mă adaptez la o lume care pentru mine era total, dar total nouă. Și din perspectiva asta, că am stat în globul meu de sticlă, până prin 92-93-94 și mi-am văzut de preiteni și de carte, După care mi-am dat seama că pe planeta asta mai e nevoie și de bani. Fără ei, din păcate, nu prea se poate”.