Evenimentul Zilei > Sport > Dorian Marin a revoluționat Eritrea
Dorian Marin a revoluționat Eritrea

Dorian Marin a revoluționat Eritrea

Tehnicianul român a reușit să califi e la Cupa Africii naționala Under 17 a unei țări inexistente în fotbal. Și la nivel de seniori, antrenorul a produs câteva minuni

EVZ v-a prezentat în numărul de sâmbătă, 31 ianuarie, prima parte a întâmplărilor trăite de antrenorul Dorian Marin în fotbalul din Siria și Liban.

Dezamăgit de sistemul din România, bazat pe pile și relații, a plecat în 2001 în Orientul Mijlociu. A lucrat la echipa siriană Hutteen, a trecut și pe la Qardaha, iar în 2004 a ajuns în Liban, la clubul Racing Beirut, de unde a fost dat afară pentru că a trecut peste decizia conducerii de a programa antrenamentele noaptea.

În 2006, Dorian primește o ofertă din Eritrea, prin intermediul regretatului Costică Ștefănescu, fostul căpitan al Universității Craiova. Este pus în legătură cu un impresar din Emiratele Arabe Unite, cere o sumă importantă de bani și, surprinzător, cei din Eritrea acceptă.

Antrenorul român preia naționala de seniori a celor din Eritrea, dar și echipa Under 17. La fel ca și în prezent, și în urmă cu un deceniu, această țară era inexistentă în fotbal. Tehnicianul român povestește structura inedită a campionatului intern. 


FOTO: Al-Saadi Gaddafi l-a ofertat pe antrenorul român



Tot campionatul se joacă pe un stadion

„Toată competiția internă, la nivelul echipelor de club, se desfășura pe un singur stadion. Am mers la meciuri ca să-mi fac idee despre materia primă cu care trebuia să lucrez. Conducătorii federației îmi dăduseră o listă cu 25 de jucători care, în opinia lor, aveau valoare pentru a fi convocați la națională. M-am lămurit repede că puteam conta doar pe 7-8 dintre ei. Restul nu prea aveau treabă cu fotbalul”, își amintește românul.

Pentru că șeful federației îi impunea cum să facă selecția, Dorian Marin și-a dat demisia și a vrut să plece. „În Eritrea totul este militarizat. Președintele federației a fost schimbat chiar în momentul în care eu mă pregăteam să plec de acolo și am fost convins să rămân. Ei mi-au garantat că am mână liberă să fac ceea ce cred că trebuie pentru a ridica nivelul fotbalului de acolo. Apropo, știți ce le-am mai cerut? Să asigure o alimentație corespunzătoare pentru fotbaliști. Le-am zis că nu poți să mănânci ce apuci, când poți și să faci sport. M-au ascultat și la capitolul mâncare am avut parte de condiții extraordinare. Apoi am cerut să stea în cantonament continuu. Ei sunt jucători care nu au tehnică dar aleargă foarte mult. Sunt muncitori.”

Ofertat de băiatul lui Gaddafi

Debutul lui Dorian a avut loc în preliminariile pentru Cupa Africii – 2007, varianta echipelor Under 17. „Eritrea pierdea întotdeauna în prima fază și era eliminată. Trebuia să transform echipa. În calificări nu jucam în sistem grupă ci duble eliminatorii. În prima fază am dat peste Libia. Ne-am dus la Tripoli, am ascultat sfaturile secundului meu, în alcătuirea echipei și în minutul 14 ne conduceau ăia cu 2-0. Am schimbat tactica din mers, am băgat doi oameni la marcaj la atacanții lor și în minutul 89 dăm noi gol și pierdem cu 1-2. După meci, am mai stat o săptămână în Libia și mi-au spus câțiva membri ai comunității de eritreeni de la Tripoli că adversarii noștri folosiseră jucători mai mari de 17 ani. Atunci m-am întâlnit și cu Al-Saadi Gaddafi, unul dintre băieții fostului conducător al Libiei. Am jucat un meci de old-boys și am fost în echipă cu el. A doua zi mi-a trimis o mașină, ne-am întâlnit și am stat de vorbă. Era președintele federației și m-a întrebat dacă vreau să rămân acolo să antrenez. I-am zis că vin după ce termin contractul cu Eritrea. Am mai ținut legătura o perioadă, dar și-a schimbat numărul de telefon”, ne-a spus tehnicianul român.

Ambasadorul Libiei, bătaie cu ziariștii

La partida retur, Eritrea a dat marea lovitură și a câștigat cu 2-0, obținând o calificare istorică. „Ce scandal a ieșit după joc… Ambasadorul Libiei s-a bătut cu ziariștii din Eritrea. A fost nebunie. În turul următor am reușit o surpriză și mai mare. Am eliminat Egiptul după ce am făcut 1-1 în deplasare și am învins acasă cu 1-0. Jucătorii au luat o primă de 600 de dolari, fiecare, mie nu mi-au dat nimic. Au zis că eu primesc un salariu suficient de mare.”

„Prim-ministrul a vrutsă-l bage la pușcărie”

Dorian Marin reușise să scrie istorie pentru fotbalul din Eritrea, dar pentru a da marea lovitură trebuia să treacă de naționala Under 17 a Zambiei. Întâlnirea avea să stabilească formația calificată la Cupa Africii.

„În tur am câștigat cu 1-0. Cu mare greutate făcusem rost de un DVD cu echipa Zambiei. Președintele din Eritrea ne-a trimis în Zambia, la retur, cu avionul lui. Antrenorul adversarilor declarase prin presă că-și luaseră bilete și că nu pot rata turneul final. S-a terminat 2-0 pentru noi. A fost ceva istoric pentru că Eritrea nu ajunsese niciodată atât de departe. Competiția s-a desfășurat în Togo. Am ajuns acolo cu trei zile înaintea debutului, iar la primul antrenament, cinci jucători de-ai mei au leșinat din cauza căldurii și a oboselii. Nu am reușit să facem față nivelului și au pierdut 0-8 cu Nigeria, 0-6 cu Ghana și 0-3 Cu Burkina Faso. La final am aflat că unii dintre jucători evoluaseră într-un picior. Erau accidentați, dar nu au spus nimic. Voiau să fie văzuți de impresari, ca să prindă un transfer.”

„Abia a scăpat de condamnare”

Românul a intrat în vizorul presei după turneu. „Luasem 17 goluri, nu dădusem niciunul. La întoarcerea în Eritrea, presa ne-a desființat. «A plecat naționala sub 17 ani și s-a întors cu 17!», a scris un ziarist. Prim-ministrul a vrut să-l bage la pușcărie pentru criticile astea. Abia a scăpat de condamnare”, povestește Dorian.

I-a prezis viitorul lui Samuel Eto'o

Dorian Marin povestește că l-a cunoscut pe marele atacant Samuel Eto'o, în urmă cu aproape 20 de ani, atunci când camerunezul era junior. „L-am văzut la un antrenament, era la Real Madrid atunci, și la final i-am spus că va ajunge un mare fotbalist, că are talent cât să dea și la alții. După mai mulți ani, l-am reîntâlnit pe Eto'o în Kenya, era într-un cantonament cu naționala Camerunului. Și-a adus aminte de mine când m-a văzut și mi-a spus: «Coach, ai avut dreptate, am reușit în fotbal. Nu te-ai înșelat»”.


FOTO: Românul, alături de Samuel Eto'o FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ



Spionajprintr-o gaură dată în gard

Românul a pus pe picioare și naționala de seniori a celor din Eritrea. În calificările pentru Cupa Africii – 2008, naționala tehnicianului „tricolor” a făcut parte dintr-o grupă cu Angola, Kenya și Swaziland.

„Aveam adversari grei. Am debutat cu o victorie în Kenya, 1-2. A fost mare lucru pentru că fotbalul de acolo este mult peste cel din Eritrea. Am mai scos un egal, acasă, cu cei din Swaziland, apoi urma să jucam, cu Angola. La ei am pierdut cu 1-6, dar la noi am făcut 1-1. Cu o echipă care participase la Campionatul Mondial cu un an mai devreme! Țin minte că înaintea partidei am pus pe cineva să facă o gaură într-un gard, ca să-i spionez pe adversari.”

În ciuda rezultatelor, Dorian Marin nu a terminat calificările pe banca Eritreei. „Nu mi-au mai prelungit contractul. S-au supărat pentru că, în timpul turneului la care am participat cu ăia micii de la Under 17 am întrebat ce se întâmplase cu banii veniți de la Confederația Africană de Fotbal. Bănuiam că banii ajunseseră în buzunarele unor oficiali. Eritrea a terminat acele calificări pe doi, peste Kenya și Swaziland.”

A fost călcat de hoți în Uganda

În 2007, românul ajunge într-un fotbal cu multe necunoscute: cel din Uganda. Dorian Marin a fost ofertat de formația Nalubaale și a răspuns pozitiv.


FOTO: Dorian Marin, în perioada în care antrena în Africa FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ



„Steven Njuubi era patronul echipei. Un tip extraordinar cu care puteai discuta orice. Era plin de bani, făcuse avere din pescuit. Avea afaceri în domeniul ăsta. Din păcate, avea multe «lipitori» care-i mâncau din finanțe. Aveam un buget de 700.000 de dolari. Era enorm pentru o echipă din Uganda. Banii îi luam cash. Venea el la stadion și mi-i aducea. Am trecut în Uganda și printr-o experiență urâtă. Am fost jefuit de 10.000 de dolari și bunuri de vreo 3.000. Nici nu vreau să-mi amintesc. Șoferul meu și nevasta lui fuseseră implicați în furt. Hoții intraseră la mine în casă, iar ușile nu fuseseră forțate. Le lăsaseră descuiate complicii. După episodul ăsta, soția mea nu a vrut să mai audă de Uganda. A rămas în Siria, iar eu am rămas să mai antreneze la Nalubaale. I-a zis patronului să-mi dea voie să plec dacă am să câștig patru meciuri la rând. Voiam să mă întorc și eu în Siria. Am învins în cele patru jocuri și ne-am despărțit. A plâns când ne-am luat rămas bun. Apoi, a desființat echipa nu a mai vrut să investească.”

Un jucător de 30 de ani avea, de fapt, 40!

Dorian vorbește și despre falsurile grosolane ce priveau vârsta fotbaliștilor. „Adusesem un jucător de 30 de ani la Nalubaale. Și îmi zice un tip într-o zi: «Vezi că ăsta e mai bătrân. A fost coleg de clasă cu mine. Iar eu am 40 de ani».

În perioada 2009 – 2011, românul a antrenat în Oman, pe Al- Nasr. „Aici am mai văzut una bună. În timpul primului antrenament, jumătate din jucători au ieșit de pe teren și s-au dus să bea apă. Era incredibil”. Apoi, Dorian a ajuns în Siria, la Tishreen. Ultima echipă la care a lucrat a fost King Faisal Babes, din Ghana. „Am terminat contractul cu ganezii și am luat o pauză. Aștept oferte”, spune Dorian Marin.


FOTO: Dorian Marin, în vremea când îi pregătea pe ugandezii de la Nalubaale FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ