Chiar în timpul deplasării sale la Hanoi – la celebra, de acum, întâlnire soldată cu un eșec major alături de Kim Jong un, când răbdarea omului de afaceri pragmatic a cedat în fața jocului de-a negocierea pentru imagine a liderului nord coreean – Michael Cohen, fostul avocat timp de 10 ani al lui Donald Trump și cel care se ocupa de problemele delicate ale actualului Președinte, deja judecat și care-și așteaptă condamnarea, s-a prezentat în fața Congresului pentru mărturisiri complete, timp de mai bine de 6 ore.

Am urmărit în detaliu aceste mărturii și trebuie să remarc faptul că am fost, poate, mai dezamăgit decât reprezentanții democraților care au pus întrebări. Asta pentru că Michael Cohen nu a spus nimic nou, l-a exonerat, în mare măsură, pe președinte de sarcina coliziunii cu Rusia și a repetat și întărit acuzații care erau deja publice, aducând pseudo-probe conjuncturale și circumstanțiale care trebuie coroborate cu alte elemente de validare a acuzațiilor de către un procuror, pentru a sta în picioare în fața unei instanțe americane.

Problema esențială este cea a credibilității lui Cohen. Deja condamnat și dorind să-și ușureze pedeapsa, colaborarea sa cu Congresul poate fi oricând supusă dubiului legitim. În plus, pentru cineva care a mai mințit odată Congresul, ba chiar a fost găsit vinovat pentru asta și-și așteaptă sentința, e și mai problematică susținerea sa. Totuși un set de date, detalii și capete de probă au apărut, toate pe teme deja discutate public și unde cercetările există deja la diferite niveluri, de la consilierul special Muller la alte curți federale americane.

Pentru că Cohen a indicat date și plăți doar în cazul celor două prostituate/ actrițe porno cu care Trump ar fi avut afaceri neclare și pe care le-ar fi plătit indirect, din fonduri de campanie. Dar pe ordinele de plată nu apare motivul plății, iar cuvâtul lui Cohen e dubitabil în instanță. În plus, legăturile directe cu fondurile de campanie sunt, de asemenea ciudate și neclare, nu se știe dacă nu e vorba de plăți individuale ale clientului Donald Trump către avocatul său, pe diferite cauze anterioare campaniei și, oricum, fără legătură cu motivul invocat.

Deci pentru utilizarea ilegală a fondurilor de campanie, pentru evaziune fiscală, Cohen nu a adus nimic nou. A adus elemente concrete și clare despre întâlniri și mărturii proprii – cu credibilitatea șubredă a acestor mărturii – despre construcția Trump Tower din Moscova, discuții care ar fi durat până aproape de finalul campaniei, mult după data anunțată de Trump public, și care ar fi reprezentat, zice-se, plata pentru pozițiile pro-ruse ale candidatului Trump, devenit președinte ulterior. Tot aici se mai înregistrează ceva date despre cunoașterea de către Trump și apropiații săi despre acțiunile de scurgere a informației sparte de hakerii ruși din mailurile doamnei Clinton și scurse prin Wikileaks către presă, în final de campanie.

Deci Michael Cohen nu a creat foarte multe turbulențe și pierderi în apărarea președintelui Trump. A lovit puternic în imagine – de aici și reacția furioasă a președintelui chiar din Vietnam, în fața acestei audieri – dar în rest impactul juridic este minor și, oricum, necredibil. Totuși acest pas nu înseamnă că Donald Trump a scăpat de probleme.

Cele mai importante vin din anchetele din Camera Reprezentanților, dublate de cele ale diverșilor procurori. Astfel, în cazul obstrucționării justiției, subiectul este încă pe mas- și, dacă la nivelul dovezilor, sunt încă probleme privind ancheta în legătură cu coliziunea cu Rusia – de fapt conspirație pentru blocarea activității unei instituții federale a statului American, FBI, și demiterea fostului șef James Comey, în februarie 2017. Și aici lucrurile sunt greu de dovedit la nivel legal, iar dreptul președintelui ca șef al executivului de a-și demite un subaltern e suveran. A doua anchetă teribilă, care se anunță cu scântei, e cea relativă la plata impozitelor și returului din scăderi de taxe pe care le-a primit Donald Trump. El a fost singurul președinte care nu a fost de acord săși publice datele financiare anterioare, dar acum, cu Camera Reprezentanților democrată, blocajul nu mai e posibil, și de aici pot să apară surprize mari.

La fel ca și la banii de campanie și la finanțările ilegale eventuale care s-au făcut. Dar aici prevederile legii permit anumită larghețe, fiind singurul caz în care necunoașterea legii și lipsa intenționalității exonerează de pedeapsă persoana în cauză. Deci plata unor posibile surse de discreditare publică precum cele două actrițe de firme cu adulți ar putea intra în această categorie. Deși varianta e puțin credibilă, dacă a avut loc, iar infracțiunile financiare sunt cele mai drastic pedepsite în SUA.

Cea mai puternică problemă rezidă tot în coliziunea cu Rusia. Dacă se identifică relația directă a președintelui sau cea indirectă prin fiul sau ginerele său – vezi și scandalul recent al acordării accesului la informații clasificate, contrar recomandărilor CIA și altor instituții – sau un membru al staffului electoral cu Rusia, având drept scop spargerea de mailuri și expunerea publică a contracandidatului sau purtarea războiului informațional, atunci pedeapsa ar fi cu adevărat drastică. Mai mult, dacă pe pozițiile pro-Rusia s-ar fi pus problema unor avantaje la Trump Tower, plătite inclusiv cu un apartament de lux acolo pentru Vladimir Putin, atunci aceasta intră în finanțări și avantaje străine în campanie, sau avantaje create unei puteri străine contra bani, fără limitările create de legea lobbyului și transparența aferentă, ambele infracțiuni fiind de o gravitate extremă, odată probate, și intrând în motivele de înaltă trădare ce pot duce la procedura de impeachment. Totuși până acolo e cale lungă, iar ancheta consilierului special Muller s-ar putea încheia în următoarea perioadă, cu depunerea raportului final către Procurorul general interimar.

 

Te-ar putea interesa și: