”Domnule Ștefan cel Mare, ați trecut vreodată pe la Vrâncioaia?” Și ceva despre mineriadă | Editorial de weekend
Editura Evenimentul si Capital

”Domnule Ștefan cel Mare, ați trecut vreodată pe la Vrâncioaia?” Și ceva despre mineriadă | Editorial de weekend

Alecu Racoviceanu
Autor: | | 2 Comentarii | 4694 Vizualizari

A doua zi după redeschiderea dosarului Mineriadei și după ce o domniță a aflat în direct că Marian Munteanu a fost, în 1990, în Piața Universității, m-am apucat să scriu pe FB: ”Așa nu se mai poate! Peste 25 de ani, o jurnalistă îl va întreba pe Tony Poptămaș: Dumneavoastră ați intrat vreodată pe Facebook?”

Acum îmi pare rău că am făcut-o.

Ne ceartă mulți că luăm totul în bășcălie, că ”de aia nu merg lucrurile”, dar la noi râsul e o tradiție, e un prieten devotat de-a lungul istoriei, poate singurul aliat care nu ne-a trădat... și pe care nu l-am trădat.

Aveam 20 de ani la Revoluție și viața ar fi fost mai searbădă fără Bulă, Itzic, Ștrul și bancurile cu nea Nicu și coana Leana. Cel care spunea un banc parcă verifica dacă audiența nu a capitulat și râsul era semnalul că nu. Încă.

Până și în noaptea de pomină a Crăciunului din 1989, când s-a difuzat filmul execuției Ceaușeștilor am râs. Eram la parterul Facultății de Instalații, păzeam clădirea, înarmați cu niște cozi de lopeți, să nu o ocupe teroriștii. Și ni se părea că ne luptăm cu demonii care ne omorâseră bunicii, ne chinuiseră părinții și pe noi ne făcuseră să râdem doar pe ascuns. La imagini, plângeam toți. De fericire. Dacă cineva ar fi rostit cuvântul ”păcat” în încăperea aia era bătut. Ne strângeam de mâini să fim siguri că nu visăm. Și deodată unul zice: ”Uite, mă, că era adevărat, ea era cu gura mai mare!”

Și după 26 de ani mi se pare cea mai tare glumă pe care am auzit-o vreodată!

Și țin minte că aia a fost ziua când am văzut-o pe Doina Cornea la televizor. Cam jumătate dintre noi știam cine este. În funcție de cât de curajoși sau lași (prevăzători?) erau părinții fiecăruia.

Dar câteva lucruri erau certe. Eram tineri ( nu era meritul nostru), frumoși ( nu bag mâna-n foc pentru toți din încăpere, dar câteva revoluționare sigur erau), naivi și superficiali. Asta e cel mai clar, pentru că altfel nu am fi crezut că există vreun securist sau terorist pe lume care să vrea să ocupe o clădire în care nu era nimic!

Și acum mă întorc la prezentatoarea de care am râs. De fapt râdea frustarea din mine, frustarea că tinerețea noastră nu a contat ( nici măcar cât Oscarurile de anul trecut!) că nu am știut să o valorizăm, să o facem să fie importantă. Ne-am irosit-o pe tot felul de lucruri fără rost, cazuri ce păreau importante, scenarii politice ale căror protagoniști nici măcar nu mai există azi pe marea scenă. Că am permis ca evenimente istorice să devină simple știri de ieri.

Pe bune, fata aia nu are nicio vină. Ea nu trecea pe lângă studiou din întâmplare, nu a ridicat un receptor lăsat deschis. Cineva a investit în aparutură, în spații și a uitat de personalul necesar. Chiar ne așteptăm ca fata de meteo să ne explice cum e cu ”ploaia de gheață”? Sau ca reporterul de pe sport să marcheze goluri? Greșeala asta o fac toate televiziunile, prezentatoarea e oprită din ce spune și se trezește cu unul în direct. Normal că prima întrebare ( și de cele mai multe ori singura inteligentă) este ”Cum comentați?

Până la întrebarea asta, prezentatorii sunt tineri și frumoși. Dincolo de ea e superficialitatea șefilor lor, care nu investesc în tineri frumoși, specializați pe diverse subiecte și cred că unul singur poate face față la orice temă din lume, de la meteo la Mineriade.

Pagina 1 din 1



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate