În judeţul Timiş există câteva zone cunoscute pentru bogatul lor fond cinegetic, atât în regiunile de câmpie cât şi în cele deluroase sau de munte, care se întind pe sute de mii de hectare şi în care se găsesc toate speciile de vânat specifice zonei noastre.
Domeniile sunt căutate atât de pasionaţii de vânătoare din judeţ cât şi de vânătorii străini, atraşi de varietatea vânatului timişean, astfel încât, cu o bună organizare, Timişul are perspective pentru dezvoltarea unui profitabil turism de vânătoare. Vânătorii găsesc aici atât vânat mare – mistreţi, cerbi, lupi sau urşi – cât şi vânat mic, de la iepuri până la raţe, fazani sau potârnichi.
În judeţul Timiș există cinci cabane de vânătoare, la Pişchia, Chevereş, Lugoj, Fârdea-Surduc şi Cheia-Poieni, care pot fi închiriate de cei care doresc să rămână şi peste noapte în zonele respective, mai ales în sezonul de vânătoare.
Mitomania lui Ceaușescu
Cea mai căutată este cabana de la Pişchia, construită în perioada interbelică, atât pentru a oferi adăpost vânătorilor cât şi ca sediu al brigăzii silvice, anunță pressalert.ro. Aici se vânează în special fazani și potârnichi. Prețul unei păsări doborâte ajunge la 12 euro, pentru fazani, și trece și de 20 de euro pentru o potârniche.
În anii Partidului Comunist Român, cabana a fost transformată în casă de oaspeţi şi s-a aflat apoi la dispoziţia lui Nicolae Ceauşescu. Sătenii își mai amintesc că aici l-a primit şi pe conducătorul fostei Iugoslavii, Iosip Broz Tito, pentru a vâna împreună. Localnii povestesc pentru sursa amintită că fostul dictator român era un mitoman: de multe ori, vânatul doborât de alţii se contabiliza printre trofeele celui dintâi vânător al ţării. Un vânător împătimit a fost şi Ion Gheorghe Maurer, care îl însoţea pe Ceauşescu la Pişchia, la partidele de vânătoare organizate aici, mai anunță pressalert.ro
"Ceauşescu a dispus şi de cabana Chevereş, construită în 1978 la trei klometri de comună, chiar la marginea pădurii. Cele două cabane erau pregătite în permanenţă pentru primirea vânătorilor din vârful nomenclaturii, căci vizitele pentru câte o partidă de vânătoare erau, de multe ori, anunţate în ultima clipă şi primirea trebuia să fie ireproşabilă. Uneori venea şi „tovarăşa”, care, împreună cu tovarăşe de rang mai mic, îşi petreceau timpul în cabană sau se plimbau prin pădure, în aşteptarea vânătorilor de ocazie. Totul se termina cu un foc mare pe care se frigea vânatul, după care urma masa tovărăşească. Cei care se ocupau de organizarea vânătorilor îşi amintesc că cea mai mare parte a animalelor vânate de activul de partid şi de stat era ambalat şi trimis la export", mai scriu reporterii de la pressalert.ro.