Doliu în România! A murit o legendă: Ultimul veteran de război al Marinei Militare Române

A încetat din viață la vârsta de 97 de ani Petre Zamfir, ultimul veteran al Marinei Militare din țara noastră.

Viceamiralul în retragere Petre Zamfir, președintele Asociației Veteranilor de Război Filiala Constanța, cetățean de onoare al municipiului Constanța și ultimul veteran de război al Marinei Militare Române, s-a stins din viață duminică, 15 noiembrie, la onorabila vârstă de 97 de ani.

S-a născut în ziua de 3 octombrie 1923, în comuna Chioara, județul Ialomița, iar cursurile primare şi gimnaziale le-a urmat la școala din cartierul constănțean Medeea, după care și-a continuat studiile la Liceul „Mircea cel Bătrân”, tot în Constanța. La vârsta de 16 ani s-a înscris la Școala de Specialități a Marinei, pe care a absolvit-o în anul 1942.

Printre cei mai tineri membri ai echipajului celui dintâi submarin românesc

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

În calitate de elev, a participat la acțiuni ale Marinei Regale Române pe Marea Neagră, încă de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost ambarcat, mai întâi, la bordul distrugătorului „Regina Maria”, iar în anul următor, pe submarinul „Delfinul”, unde împreună cu alți cinci colegi ai săi a îndeplinit funcția de timonier cârme orizontale, numărându-se printre cei mai tineri membri ai echipajului celui dintâi submarin românesc. Ca tânăr submaistru, a făcut parte din primul echipaj al submarinului „Rechinul” și a participat la acțiunile acestuia pe Marea Neagră.

A fost și lector superior la Catedra de Marinărie

După război, activitatea sa a fost legată de Școala Navală, unde a absolvit cursul de ofițeri și a fost avansat la gradul de locotenent, în anul 1948, fiind numit şef al Stațiunii de Pregătire Marinărească de la Mamaia (Casa Vapor), la Catedra de Pregătire Marinărească. În anul 1950, a condus canoniera „Ghiculescu” la Șantierul Naval Genova, pentru reparații.

În anul următor, a revenit la Școala de Ofițeri de Marină, în calitate de lector superior la Catedra de Marinărie, fiind, succesiv, locțiitor al șefului de catedră şi șef de catedră. A pregătit numeroase promoții de ofițeri de marină și a întocmit o serie de cursuri pentru procesul de învățământ din Institutul de Marină, precum „Manevra navei cu propulsie mecanică”, „Manevra navei la fluviu”, „Instalații de punte la bordul navelor comerciale” și „Memoratorul navei-școală „Mircea”. S-a pensionat în decembrie 1979, cu gradul de căpitan de rangul I.