Gîndeşte-te la viitor ca la un lut pe care poţi să-l modelezi după bunul tău plac. Destinul este suma deciziilor noastre, şi avem soarta corespunzatoare alegerilor pe care le facem!
27 iulie
Doctorul în medicină și filosofie avea trei corpuri. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe 27 iulie s-au născut John Mark Deutch, Peggy Fleming, Giosue Carducci, Hans Fischer, Charles Vidor, Alexandre Dumas-fiul, Robert Marjolin, Mario del Monaco, Marcel Gafton.
Ultima zi, 27 iulie, din „festivalul morţii şi al vieții”, zi în care în Epidaur aveau loc tămăduiri miraculoase, dedicată medicilor prin zeul lor antic Esculap. Unele lucruri din vechile legende se găsesc şi în istoria Sfântului, măritului, marelui Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, a cărui zi o pomenim astăzi, 27 iulie. Medicii ar trebui să se aplece asupra acestor istorii vechi şi înţelepte pentru că nu este suficient să peticeşti şi să dregi corpul material. Tămăduirea se obţine numai dacă eşti „medic de trei corpuri” , fizic, energetic şi spiritual!
Poate cea mai mare influenţă asupra mea, provenită din familie, a avut-o Victor Costin Ştefănescu, unchiul meu, fratele mai mare al lui tata, doctor în medicină şi filosofie. Teza lui de doctorat în filosofie "Imposibilitatea vindecării" a avut numai şapte pagini. A uimit o lume. De atunci, de la sfârșitul anilor patruzeci, biletele de ieşire din spital nu mai poartă menţiunea "vindecat", ci "ameliorat", în toată lumea.
La orice boală, accident, operaţie, chiar la oboseală, organismul nu se mai reface 100% cum a fost mai înainte. Încearcă din greu, dar... viaţa pierde mereu procente în lupta cu entropia! Începem să murim încet, încet, imediat după ce ne-am născut! Fiecare secundă rănește, ultima ucide!
Doctorul chirurg Victor Costin era un bărbat frumos, înalt și zvelt, cu părul creț, negru, și ochii verzi, un mare boier. Se îmbrăca numai în costume de in alb. Avea o vilă pe lângă Parcul Carol și o mașină scumpă, un Mercedes W-136. Fusese chirurg de front şi salvase mii de militari. Şi acum îmi amintesc, tot din anii cincizeci, când ma plimbam cu el de mâna prin oraş, cum inţepeneau în poziţie de drepti, salutându-l, mulţi bărbaţi. Erau veteranii, cei din care scosese gloanţe şi schije şi le salvase viaţa.
Recomandările noastre
