Medicii Rareş Nechifor şi Bogdan Dorobăţ au pus bazele radiologiei intervenţionale, la Spitalul Universitar din Bucureşti. Cu ajutorul unui aparat performant, ei pot trata fibroame, hernii de disc, sarcini extrauterine, tasări de vertebre sau tumori şi pot desfunda orice arteră.
Când Spitalul Universitar de Urgenţă s-a pricopsit cu un angiograf, şeful Secţiei de radiologie i-a chemat la el pe rezidenţii Rareş Nechifor şi Bogdan Dorobăţ şi i-a întrebat: „Măi, băieţi, voi vă pricepeţi la calculatoare, la chestii din astea tehnice...?“. Pentru că au răspuns afirmativ, au fost trimişi la specializare şi li s-a dat pe mână aşa numitul Rolls-Royce al angiografelor.
De atunci, din toamna lui 2001, „băieţii“ au pus cărămidă peste cărămidă la temelia radiologiei intervenţionale româneşti. Dincolo de aspectul anecdotic al întâmplării care le-a pus celor doi angiograful în mână, realitatea arată că astăzi au ajuns să vindece, prin metode minim invazive, afecţiuni care în medicina clasică se pot rezolva numai prin operaţii complicate, ce presupun durate lungi şi costisitoare de recuperare.
Sunt singurii din ţară care prestează mare parte din aceste proceduri, ba au reuşit să şi inventeze o cale de rezolvare a cazurilor de sarcini extrauterine fără să mutileze organele genitale ale femeii. Deşi trăiesc în România, lucrează la stat, într-un sistem cu multe hibe, şi au nişte salarii ce nu le răsplătesc nici pe sfert munca pe care o fac, doctorii Dorobăţ şi Nechifor admit că soarta lor profesională e rodul providenţei şi spun că sunt atât de ocupaţi că nici n-au timp să se gândească la emigrare. Tătucii radiologiei În 1997, când au început rezidenţ iatul, Dorobăţ visa la ortopedie, iar Nechifor la cardiologie. Notele nu i-au ajutat să aleagă aceste specializări, dar acum amândoi spun că e mai bine, pentru că ar fi ajuns azi cel mult nişte „mici tătuci în provincie“ sau „cărători de mape pentru profesori“.
„În chirurgie există un profesor, care operează. El e Dumnezeul secţiei. Tinerii trebuie să aştepte mulţi ani până ajung prima mână. Noi am început în ultimul an de rezidenţiat să ne pregătim de angiografie, şi atunci s-a deschis laboratorul de angiografie din spital. Am fost de-o vârstă cu angiograful. Noi l-am pornit, fiind o ramură nouă în spital, culoarul a fost liber“, explică Rareş Nechifor.
„Nu-mi pare rău că nu am ales ortopedia. Aici, într-un interval scurt de timp faci mai multe intervenţii. În al doilea rând, aici am prins o chestie extraordinară: suntem liberi, lăsaţi în pace să ne facem meseria, pe când în altă specialitate avansarea era mai grea“, îl aprobă şi Dorobăţ. Salariu de 100 de dolari Cei cinci ani de rezidenţiat n-au fost uşori. „Aveam două joburi. Dimineaţa învăţam la spital radiologie, iar după-amiaza eram tehnoredactor la revista „Casa Lux“. Mi se dădea acolo salariul de zece ori mai mare decât la spital, dar am zis: cum să renunţ, după ce am învăţat atât?“, povesteşte Rareş Nechifor.
„Eu făceam gărzi şi mai ieşeau bani, plus ce dădeau părinţii. Aveam un salariu de până într-o sută de dolari. Am regretat deseori în perioada aceea că am ales Medicina. Mai ales că aveam prieteni care lucrau în mediu privat, aveau salariu, maşină, telefon mobil, bani de benzină“, îşi aminteşte Dorobăţ vremurile când nici el, nici Nechifor n-au făcut, totuşi, niciun plan de emigrare.
Vremurile de ucenicie şi frustrări s-au sfârşit în 2002 când au început să facă primele angioplastii. În iunie 2002 au făcut prima embolizare intrauterină, adică o metodă nechirurgicală de atrofiere a fibroamelor uterine. „Mai înainte făcusem şi nişte stentări (montarea de stenturi pe vasele sanguine îngroşate - n.r.). Fusesem la câteva traininguri prin Belgia, Germania, Elveţia şi aşa am învăţat procedurile care se făceau în lume pe angiograf. Erau chestii noi şi pe plan internaţional, embolizarea de exemplu a avut caracter experimental din 1995 până în 2000“, povestesc cei doi. Ţara nu-ţi oferă nimic După 12 ani de studii şi muncă, cei doi au ajuns la performanţe profesionale încă neegalate în ţară şi la salariul fabulos de 18 milioane de lei net, sumă care include toate sporurile posibile pentru vechime, doctorat, radiaţii etc. „Afară, dacă te duci la bancă şi spui că eşti medic, ţi se spune: «Poftiţi, luaţi loc, ce doriţi?». În România te întreabă: «Păi, gărzile nu le socotim, aveţi sporuri, dar nu se pun, deci numai salariul de bază, ce salariu de bază aveţi?>“, recunoaşte sarcastic Dorobăţ, posesorul unei garsoniere cumpărate de părinţi. Nechifor, care lucrează de curând şi în sistemul privat, are un apartament cumpărat cu ajutorul socrilor.
Ambii se consideră însă norocoşi că muncesc într-un mediu care-i stimulează şi le oferă satisfacţii profesionale. Când se satură de România („Şi asta se întâmplă de câte ori ieşim pe stradă şi vedem mizeria, nesimţirea, oraşul ca o sorcovă, traficul, toate lucrurile care nu merg“), pleacă pe la congrese medicale sau stagii de pregătire în lume, care le oferă gura de aer necesară continuării. „Da, dacă nu reuşeam pe linia asta, poate acum eram în altă ţară. Sunt momente când îmi pare rău, momente când nu. Când ies pe stradă îmi pare rău. Aici te iei cu treaba, te simţi bine, eşti cineva mai mult sau mai puţin. Când ieşi afară, vezi că ţara nu-ţi oferă nimic!“, conchide Dorobăţ. DOAR LA UNIVERSITAR Ce se face cu angiograful 1. Angioplastii şi stentare, adică dilatarea arterelor înfundate din orice zonă a corpului. Operaţia clasică e cea de bypass, de înlocuire a zonei de vase înfundate cu o proteză vasculară.
2. Neuroradiologia intervenţională rezolvă la fel de neinvaziv anevrisme cerebrale, malformaţiile cerebrale, embolizări de tumori cerebrale, vertebroplastie şi nucleoplastie.
3. Embolizări de fibroame uterine şi tratarea hemoragiilor din sfera ginecologică. 4. Terapia sarcinilor extrauterine. Clasic - se scoate trompa pe care s-a dezvoltat sarcina, şi astfel femeia pierde 50% şanse să mai rămână însărcinată. Prin embolizare, trompa poate fi salvată. E o metodă inventată de cei doi medici, în 2006. DEZINTERES Intervenţiile nu sunt plătite prin sistemul de asigurări Până acum, cei doi medici au făcut 1.500 de embolizări de fibroame uterine, desfundări de artere, embolizări de tumori cerebrale, vertebroplastii şi nucleoplastii. „Când am făcut prima vertebroplastie, a doua zi era coadă la uşa noastră. Directorul de atunci al spitalului ne-a zis: ce vreţi să faceţi, să ruinaţi spitalul?!“, povesteş te amuzat Nechifor.
„Omul avea dreptate, materialele costă, pacientul nu plăteşte. Casa ar trebui să plătească intervenţiile la adevărata valoare. Intervenţiile noastre pleacă de la 500 de euro şi pot ajunge la 20.000 de euro. Aparent mult, dar nimeni nu calculează în ţara asta ce înseamnă global pacientul care pleacă acasă după două zile, după o săptămână se întoarce la serviciu, munceşte, plăteşte impozit şi e OK“, completează Dorobăţ.
„Profesorul George Iana, şeful nostru, a fost cel care ne-a susţinut constant, fiind şi el radiolog, iar faptul că am implementat toate aceste metode într-un spital universitar, care are toate secţiile ce ne asigură varietatea de cazuri şi de pacienţi, a fost important. Acesta a fost secretul“, cred cei doi medici. Noutatea intervenţiilor pe care cei doi le realizează face ca aceste proceduri să nu fie deocamdată decontate de CNAS. „Noi am ajuns la concluzia că pacientul mort e mai valoros pentru CNAS decât unul rezolvat“, glumeşte amar Rareş.