Fostul premier, Adrian Năstase, a prezentat ieri pe blogul personal un document prin care se explică contextul în care a fost înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA), precursorul actualului DNA, în 2002. Din document reiese faptul că lupta anticorupţie a început ca urmare a negocierilor de aderare a României la NATO şi U.E. Şi atunci, ca şi acum, lupta anticoruţie a fost pusă pe picioare de un emisar occidental
În primăvara lui 2002 Guvernul condus de Adrian Năstase considera o urgenţă punerea în funcţiune a luptei anticorupţie. În data de 30 martie, printr-o ordonanţă de urgenţă, era înfiinţat PNAul, care trebuia să devină funcţional până la finalul lunii septembrie, în acelaşi an. „Era important pentru noi să demărăm lupta anticorupţie pentru a le demonstra occidentalilor că suntem parteneri de bunăcredinţă”, a explicat ieri Adrian Năstase.
Spania, singura ţară care a avut luptă anticorupţie
Ceea ce surprinde la documentul prezentat de fostul premier este faptul că înfiinţarea PNA a fost făcută cu asistenţă străină. Spaniolul David Martinez a fost cel care a supervizat înfiinţare şi punerea în stare de funcţionare a PNA, ţara iberică fiind singura care avea un astfel de Parchet specializat în acte de corupţie.
„La elaborarea proiectului de Ordonanţă s-a ţinut seama de multe dintre sugestiile partenerilor spanioli, incluse în materialul «Propunerea pentru crearea în România a unui Parchet Naţional Anticorupţie» redactat în martie 2002”, se arată în documentul prezentat de Năstase.
Corepondenţa dintre partea română şi spaniolă a avut şi momente de neînţelegere, apărute mai ales din cauza faptului că Martinez nu cunoştea foarte bine Constiţuţia şi legile României. Spre exemplu spaniolul „a propus introducerea unor norme de incriminare în Ordonanţa de urgenţă”, deşi românii i-au explicat că aceste fapte erau deja incriminate prin legea 78/2000 iar aceste infracţiuni urmau să fie date în competenţa PNA.
Guvernul român criticat pentru greşeli inexistente
Una dintre plângerile lui Martinez pare trasă la indigo cu acuzaţiile de astăzi ale ambasadelor. „Parchetul Naţional Anticorupţie nu dispune de autonomie sau de independenţă”, acuza în 2002 spaniolul. Numai că era o acuzaţie falsă. „Potrivit art 1, alin (3) şi art 2, PNA este o structură autonomă în cadrul Ministerului Public şi independentă cu toate celelalte autorităţi publice”, se arată în răspunsul părţii române către occidental.
O altă plângere a lui Martinez, din nou similară cu atitudinea de azi a ambasadelor, este cea referitoare la implicarea Ministrului Justiţiei în procesul de numire a şefului PNA. „Modul de numire este necorespunzător, întrucât implică decizia Ministrului Justiţiei”, se plângea Martinez în 2002. Numai că din nou se dovedeşte că acuzaţia nu era reală, pentru că în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Năstase se spune că procurorul general PNA este numit şi eliberat din funcţie de Preşedintele ţării, e adevărat, la propunerea Ministrului Justiţiei.