Vechiul drum de legătură dintre Ţara Românească şi Transilvania, botezat de comunişti cu numărul diavolului, şi-a transformat numele în renume: e cumplit!
Drumul căruia comuniştii i-au dat numărul diavolului începe din apropierea a ceea ce a mai rămas din Exploatarea Minieră Vulcan (unde, doi ani la rând, în 2001 şi-n 2002, au murit 24 de mineri). După ce ieşi din decorul deprimant al minei te întâmpină o vale destul de îngustă, cu un drum de ţară. Albul „carosabilului” te înşală şi, dacă nu te uiţi bine, te trezeşti că maşina începe să se bălăngăne prin hârtoape. Nu e mare pericol de pană de cauciuc, este pericol de spart baia de ulei.
Localnicii îşi îngroapă morţii lângă casă
Gardurile din lemn, unele mai înclinate, altele mai drepte, trec periculos de aproape de oglinzi atunci când, din sens opus, vine o altă maşină. Gospodăriile momârlanilor (oameni straşnici, sinceri şi deschişi la vorbă) stau pitite la baza munţilor, care pe unde le-a lăsat valea loc să se ridice.
Eşti pe DJ 666, aşa că nu te surprinde când constaţi că fiecare localnic îşi îngroapă morţii în grădina de lângă casă. Nu numărul drumului este însă de vină, ci tradiţia momârlanilor, explicată logic: pe mai toate văile din zonă nu este destul loc şi pentru cimitire. În Dealu Mare abia dacă s-a găsit un loc pentru ridicarea bisericii. După vreo opt kilometri parcurşi, apare şi un pod a cărui structură de rulare este formată din bârne de lemn împiedicate să se ridice sub apăsarea roţilor de doi stâlpi de beton răsturnaţi pe margini. Lângă el, o sinistră rădăcină de copac abandonată pe marginea drumului.
TIR-uri rătăcite de GPS
De la pod, după nici un kilometru valea începe să se îngusteze şi mai mult. La fel pare că face şi drumul. Ajungi la cârciuma satului. De aici încolo drumul strânge maşina.
Localnicii din Dealu Babi spun că foarte des se trezesc prin sat cu TIR-uri care ajung aici din cauza GPS-ului. Pe unele hărţi de GPS, DJ 666 apare ca drum asfaltat, ce scurtează cu 30 de kilometri distanţa dintre Deva şi principalele oraşe de pe Valea Jiului de Vest (Lupeni şi Vulcan). Invariabil, şoferii de TIR sunt opriţi în dreptul unui mic bar, amenajat într-un garaj, lângă căminul cultural al satului.
Aici e singurul loc în care, teoretic, se poate întoarce un TIR. Manevra durează cel puţin o jumătate de oră, indiferent de experienţa camionagiului.
Oamenii de la barul din garaj îţi spun hotărât că nu ai ce să cauţi mai în sus pe drum, decât dacă eşti cu o maşină de teren. Şi aceea trebuie să fie jeep adevărat, nu unul „de fitze”.
„Ohoo, au tot venit pe-aici, ba cu TIR-uri, ba cu camioane, dar iam întors. Mai apar, din când în când, şi orăşeni cu SUV-uri, dar, la o jumătate de kilometru mai în sus, unde terenul este argilos şi mereu umed, iar făgaşele au cel puţin o jumătate de metru, rămân împotmoliţi. Au venit şi cu Hummeruri şi cu alte cele, dar, până la urmă, a trebuit să-i scoatem noi. Un prieten cu un TAF este cel mai solicitat la operaţiunile astea”, spune Adi Vladislav, un tânăr de 26 de ani, posesor al unui ARO pe care, atunci când nu-l foloseşte la aratul grădinii, îl chinuieşte fără milă pe munţii din zonă.
Urcuş nemilos, printre copaci
Tânărul se uită cu milă la Matizul nostru, apoi se oferă să ne demonstreze că nu ne minte. Ne invită în ARO-ul lui cel brav. După nici 500 de metri, parcurşi de la cârciumă în sus, drumul intră în pădure şi-ncepe să urce nemilos.
Pe unele porţiuni nu mai vezi prin parbriz decât cer şi copaci. „Jeepul” de producţie autohtonă, adică un ARO rulat, cunoaşte deja drumul prea bine, aşa că ştie cât şi unde să tragă tare, să se încline şi cât şi unde să derapeze, fără să-şi pună ocupanţii în prea mare pericol.
După a treia serpentină, lucrurile se complică, iar maşina alege o „variantă” ocolitoare. Revenirea pe drumul oficial e „cu probleme”.
După încă cinci minute, suntem sus, pe vârful dealului: la nord se vede parte din Ţara Haţegului, la sud e culme pe care se zăreşte o stână, iar la vest se află un platou numai bun pentru o mică zonă rezidenţială.
De aici, de sus, drumul şerpuieşte la vale, îngălbenit de solul argilos, printre copacii abia înfloriţi. Abia apoi se pierde din nou în pădure, spre Merişor, satul situat aproape de DN 66.
Variante ocolitoare prin grădinile momârlanilor
Ocolul pe care cei aproape 400 de oameni din Dealu Babii trebuie să-l facă atunci când doresc să „iasă” spre Haţeg, Hunedoara sau Deva este de 40 de kilometri. Dacă ar putea să folosească însă DJ 666 între satul lor şi Merişor, lucrurile ar fi mult mai simple. Problema este că, între cele două localităţi, drumul nu seamănă decât cu unul forestier. De fapt, din 1994 şi până anul trecut, drumul a şi fost clasat ca unul „forestier”.
Direcţia Silvică Hunedoara a fost însă nevoită să-l scoată din inventarul său, după ce autorităţile locale din Vulcan şi consiliul judeţean au avansat ideea modernizării sale, astfel încât să nu mai fie folosit doar de cei din Ţara Haţegului care vin la Dealu Babi să-şi schimbe cerealele pe căruţe de lemne.
În porţiunile dificile, localnicii care doresc să treacă la Merişor, cu căruţa sau cu 4x4-le din do tare şi-au făcut singuri mici va riante ocolitoare, prin grădinile oa menilor. Aşa se face că pe o bucată de vreo 300 de metri, DJ 666 a ajuns acum să fie drum înierbat, pe care au apărut până şi lăstari de mesteacăn. „Eu, unul, nu mai cred pe nimeni când vine şi zice că o să facă şi-o să dreagă. Şi peste cinci ani cred că-şi mai sparge ginerele meu baia de ulei la maşină pe drumul ăsta”, spune, destul de supărat, Dumitru Hluşmanciuc, un pensionar de 59 de ani.
„Nici nu mai ştiu în ce an i-am văzut prima dată pe cei de la Drumuri Judeţene făcând măsurători pe-aici. De fiecare dată opream şi-ntrebam «Ce faceţi aici?» şi de fiecare dată îmi spuneau «Vă facem drumul». După mai mulţi ani, am renunţat să mai opresc şi să-i întreb. Ce folos? Dacă s-ar face până spre Merişor, ar fi extraordinar pentru toată Valea Jiului, dar nu cred eu că vor fi atâţia bani pentru o asemenea investiţie”, spune un localnic.
Întrebat dacă nu cumva superstiţia cifrei 666 este de vină pentru toate aceste necazuri, bărbatul răspunde fără să stea pe gânduri: „Dracu ştie!”.
"Eu, unul, nu mai cred pe nimeni când vine şi zice că o să facă şi-o să dreagă. Şi peste cinci ani cred că-şi mai sparge ginerele meu baia de ulei la maşină pe drumul ăsta.", Dumitru Hluşmanciuc, pensionar
DATE TEHNICE
20 de kilometri de adrenalină
Drumul judeţean „666” are aproape 20 de kilometri şi pleacă de pe DN 66, din dreptul localiăţii Crivadia, trece, asfaltat, prin Merişor (localitate de pe versantul nord-estic al Retezatului), urcă până la cota 1000 peste un picior al masivului amintit, apoi coboară spre localitatea Dealu Babi, ajungând în Valea Jiului de Vest, la Vulcan. De aici este continuat, pe ruta istorică, de DJ 664, care urcă spre Pasul Vulcan (în apropierea căruia, în ultimele decenii au apărut câteva cabane; zona nu este încă la fel de dezvoltată precum cea de la Straja), ajunge la cota 1500, după care intră în judeţul Gorj.
DRUM ISTORIC
Bun pentru legiunile lui Traian
DJ 666 se află pe traseul unuia dintre dintre cele mai vechi drumuri de pe teritoriul actual al României. În antichitate era una dintre principalele căi de legătură de o parte şi de alta a Carpaţilor. Se presupune că pe aici a trecut o parte dintre legiunile lui Traian, în drumul lor spre Sarmizegetusa Regia. În Evul Mediu, drumul constituia o importantă cale de acces din Ţara Românească spre Transilvania şi invers. El a fost folosit intens până la finele secolului al XlX-lea, când a apărut calea ferată dinspre Deva până la Petroşani, şi abandonat după construcţia şoselei de pe Defileul Jiului.
"Mai apar, din când în când, şi orăşeni cu SUV-uri, dar la o jumătate de kilometru mai în sus, unde terenul este argilos şi mereu umed, iar făgaşele au cel puţin o jumătate de metru, rămân împotmoliţi.", Adi Vladislav, localnic
AMBIŢIE
Cel mai urât poate deveni cel mai frumos
Drumul de la Vulcan - Dealu Babi - Merişor a fost clasificat ca „drum judeţean” în anii ’70 (atunci, comuniştii l-au botezat „666”). Deşi clasificat ambiţios ca drum judeţean, DJ 666 a fost prea puţin întreţinut. Din oraş, drumul este betonat doar până în dreptul exploatării miniere, după care mai este practicabil încă vreo 7 kilometri, între Dealu Babi şi Merişor. Apoi urmează „porţiunea imposibilă”.
E nevoie de două milioane de euro
Primarul oraşului Vulcan, Gheorghe Ile, este, ca orice primar, optimist. Crede că DJ 666 se poate transforma din cel mai urât în cel mai frumos drum din zonă. „Sau făcut doi kilometri de asfalt dinspre Merişor spre Dealu Babi, dar mai rămân vreo cinci-şase unde vor trebui mai mulţi bani din cauza reliefului muntos. Totuşi, cred că în cazul în care CJ Hunedoara va găsi cele 2 milioane de euro care estimez eu că sunt necesare, şi acea porţiune din DJ 666 ar putea fi modernizată în termen de trei ani. E o zonă foarte frumoasă şi avem deja persoane interesate să-şi ridice acolo case de vacanţă”, spune primarul.
Prioritate are însă alt drum judeţean de pe traseul istoric, şi anume DJ 664, care iese din oraş, spre Sud: „La Pasul Vulcan avem un amplu proiect de dezvoltare turistică: vrem să amenajăm cinci pârtii de schi, cu telescaun, cu o telegondolă, plus unităţi de servicii şi cazare. Am început să asfaltăm drumul spre pasul Vulcan, împreună cu consiliul judeţean, şi cred că-n doi ani vom ajunge cu asfaltul până sus”, se laudă primarul Gheorghe Ile.
Foto: Remus Suciu