Azi vă spun că se închid secții întregi din lipsă de medici anesteziști, de personal mediusanitar, iar copiii români cu malformații cardiace sunt operați în urma unor misiuni pro-bono ale unor echipe de medici din Italia, conduse de un chirurg cardiac pediatru, Dr. Youssef Tammam, de origine siriană. Sute de copii bolnavi de inimă sunt lipsiți de tratatament în România pentru că nimeni nu vrea să facă ceva în acest domeniu

Așa cum spuneam mai sus, România ocupă penultimul loc în Europa la numărul de medici pe cap de locuitor. De șapte ani suntem în această situație, iar perspectivele sunt crunte. Campaniile de „eradicare a corupției” în domeniul medical au eșuat. Au fost luați la ochi, țintit, niște vârfuri ale sistemului, numai că DNA refuză să ancheteze adevarata cauză a corupției și distrugerii sistemului medical. Relația între managerii de spitale și zona instituțiilor de forță a fost evitată cu grijă de fiecare dată. DNA a preferat să aresteze medici pentru o „șpagă” de câteva sute de lei, decât să scormonească în măruntaiele sistemului.

Am urmărit reacțiile oamenilor la primul material. Acestea se învârt în jurul ideii condiționării actului medical, a modului în care se comportă unii medici, plus idei de tip egalitarist, cu care nu voi fi niciodată de acord. Dar ca să vă dau un singur exemplu despre ceea ce înseamnă distorsionarea faptelor în beneficiul neadevărului, vă redau finalul unui „eveniment” disecat în urmă cu câteva săptămâni.

O doctoriță a trimis o bătrână acasă, refuzând să o trateze. Așa a sunat știrea pe toate televiziunile, siteurile de știri, inclusiv evz. ro. Numai că povestea nu s-a terminat așa cum ați fi crezut:

„Datorez o continuare a poveștii. Doctorița în cauză s-a prezentat în fața Colegiului Medicilor. Fără avocat. Au fost 8 doctori în comisie. Actele originale există. Cele rupte erau copii xerox. Asta a constatat și autosesizata Polițe. Bătrâna se pare că avea toate analizele perfecte, iar din punct de vedere medical doctorița nu a greșit cu nimic.

În rest… aceeași doctoriță în sfârșit reușește să doarmă de 2 nopți, mănâncă și reușește să nu verse, iar familia ei în sfârșit a îndrăznit să iasă din casă. Cu toate acestea nu a luat concediu, se duce la spitalul unde lucrează și face gărzi pentru că sunt doar 4 doctori în total și unul e in concediu, deci nu își permite să ia concediu și ea.

Înteleg că a dat și ea în judecată aparținătoarea. Sunt curioasă dacă și aceste lucruri vor fi la fel de intens mediatizate…”, scria Oana Claudia pe FB.

Pentru că avem datoria să privim medicii ca pe niște oameni, nu ca pe niște dușmani, vă invit să citim și partea a doua a materialului care îl are drept autor pe fostul președinte al CNAS, dr. Lucian Duță, și să tragem fiecare concluziile necesare.

dr. Lucian Duță. FOTO: RĂZVAN VÂLCĂNEANŢU

Efectul ministeriatului lui Vlad Voiculescu la Sănătate: 100 de pacienți și-au văzut șansele la viață spulberate doar în 2016

(Lucian Duță)

Începând cu anul 2013 și până în anul 2015 au existat, în mod constant, 150 de donatori.

S-au efectuat pe fiecare an, 300 de transplanturi renale (aproximativ 150 la Cluj și la Fundeni) și peste 100 de transplanturi hepatice (la Fundeni). Cu alte cuvinte, pe fiecare an se salvează 300 de pacienți cu afecțiuni renale, potențial mortale, și încă 100 de pacienți cu afecțiuni hepatice foarte grave. Pentru a nu nedreptăți pe nimeni, precizez că s-au făcut și alte transplanturi (măduvă, piele).

La mijlocul anului 2016, ministrul Sănătății de atunci, Vlad Voiculescu, începe să facă afirmații publice extrem de grave, care, practic, au dus la declanșarea unui fenomen extrem de dureros: neîncrederea în medicii care efectuau transplantul. Cu o inconștiență vecină cu prostia, fără să aibă nicio dovadă, ministrul Voiculescu lansează două mari atacuri de o gravitate excepțională:

1) Nu există reguli în alocarea organelor transplantate. Cu alte cuvinte, este alocat pacienților pe criterii nemedicale, netransparente, clientelare, în funcție de interesul medicilor.
2) În România nu există condiții pentru transplantul de plămâni, cu toate că spitalul Sf. Maria încearcă să-i demonstreze exact contrariul.

Am încercat de-a lungul timpului să mă documentez, cu elemente obiective, și să încerc să verific dacă aceste afirmații aveau cât de cât un sâmbure de adevăr. Consecințele au fost devastatoare și le veți vedea singuri, puțin mai jos.

Demontarea neadevărurilor spuse de fostul ministru Vlad Voiculescu

Referitor la prima afirmație a ministrului Voiculescu, care este extrem de gravă, vă pot spune următoarele: am discutat personal cu medici care lucrează la Agenția Națională de Transplant, dar și cu medici care fac propriu-zis aceste transplanturi. Și m-am convins că totul este o mare minciună a domnului Vlad Voiculescu. 

Există criterii foarte clare pe baza cărora se alocă organul către bolnavi. Criterii extrem de complexe, medicale și etice pe baza cărora, atunci când există un organ, sunt selectați câțiva pacienți care se califică cel mai bine din punct de vedere al criteriilor medicale și care, deci, au cea mai mare șansă de reușită.

Mi s-a mai explicat că, în concordanță cu ce se întâmplă la ora aceasta pe plan mondial, cele mai bune șanse de reușită le au pacienții în primele șase luni de la începerea dializei. Cu cât stau mai mult pe dializă, șansele scad. De aceea, este posibil, uneori, ca un pacient intrat recent pe lista de așteptare să fie operat mai repede. Mi s-a spus că s-a încercat convingerea ministrului de a avea măcar interesul să se uite pe aceste criterii. A refuzat!

De ce? Era mai ușor să vii la TV și să spui tare: Corupția ucide! Eu mă lupt cu corupția. Și toată lumea a tăcut.

În legătură cu cea de-a doua problemă spusă de același Vlad Voiculescu am aflat următoarele: la Spitalul Sf. Maria există o secție complet utilată, pregătită pentru transplantul de plămâni. Există și echipele de anesteziști. În ceea ce privește chirurgul care trebuie să conducă echipa de transplant, povestea devine evidentă. Veți vedea unde poate duce reaua credință a unui ministru care, din punct de vedere profesional, luase un post la Viena și apoi Șef de Cabinet al ministrului de Finanțe.

Așadar, numele chirurgului pus să înceapă transplantul de plămâni la București este Igor Tudorache. Este român, lucrează în celebrul spital din Hanovra și este un chirurg care are la activ un număr impresionant de transplanturi pulmonare efectuate. Practic, este unul dintre cei mai respectați chirurgi din Europa. Este dispus să renunțe, cel puțin pentru o perioadă, și să vină în România să încerce să pună pe picioare transplantul pulmonar.

Vlad Voiculescu. FOTO: RĂZVAN VÂLCĂNEANŢU

Ce credeți că i-a oferit România? În primul rând nu i-a dat dreptul de liberă prectică. Cu alte cuvinte, nu avea dreptul să opereze în România (tare, nu?). Înțeleg că abia recent i s-a acordat acest drept. În al doilea rând, România i l-a dat pe ministrul Vlad Voiculescu, care i-a spus că nu vede că sunt îndeplinite condițiile. Degeaba a încercat să-l convingă măcar să vină la fața locului și să vadă că se poate. Răspunsul a fost scurt: Nu. Și așa a rămas. 

Și asta nu e tot. Am aflat că România s-a trezit cu o datorie către Eurotransplant de 35 de plămâni. Bineînțeles că Vlad Voiculescu se face că nu știe nimic și am să explic imediat ce am aflat. Se pare că niște doctori din România, de altfel foarte vocali împotriva transplantului pulmonar, au angajat statul român în urmă cu câțiva ani într-o situație cel puțin ciudată. Au fost trimiși pacienți în Austria cu angajamentul că vom returna plămânii. În urmă cu un an, ANT s-a trezit cu somație că statul român trebuia să returneze plămânii.

Precizez că singura instituție acreditată să angajeze statul român în relație cu Eurotransplant este Ministerul Sănătății și ANT. Situația s-a rezolvat până la urmă, în cursul anului trecut reușind să ne achităm de o bună parte din datorie. Oricum, Ministerul Sănătății stă în continuare cu mâna întinsă la porțile Occidentului pentru a mai încerca să salveze câteva vieți prin transplant pulmonar. Asta în condițiile în care medicii nu au voie să facă acest lucru. No coment!

Dar să revenim la anul 2016.

Spre sfârșitul anului 2016, efectul Vlad Voiculescu începe să fie resimțit, astfel încât pentru prima dată în ultimii patru ani cifra donatorilor scade: 120 față de 150. Cu 30 mai puțin. Adică cu 60 de transplanturi renale mai puțin și vreo 50 de transplanturi hepatice mai puține.

Per total, în anul 2016, 100 de pacienți și-au văzut șansele spulberate. Șanse la viață.

Atât a costat validarea politică a domnului Vlad Voiculescu în anul 2016.

Numărul morților va crește

Anul 2017 a însemnat venirea PSD la guvernare și pierderea puterii politice de către așa zișii tehnocrați ai lui Cioloș. Se pare că cel mai supărat pentru acest lucru a fost Ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu.

Pe scurt, anul 2017 a însemnat pentru Vlad Voiculescu declanșarea unui conflict cu lumea medicală, cu acuzații în creștere (susținute masiv de o parte a presei) și având ca obiectiv decredibilizarea actualului sistem medical. Cu un plan foarte bine pus la punct, zi de zi lovește în sistem. Ca să fie foarte clar: Sistemul medical din România trebuie reformat! Asta este evident.

Ceea ce nimeni nu spune este că acest lucru se face în cel puțin 10-15 ani și costă. Costă mulți bani și mai ales trebuie știință cum s-o faci. Aceste lucruri nu le spune nimeni. Cert este că pe fondul acesta se întâmplă un lucru neașteptat. Cel puțin pentru pacienți și doctori. Poate pentru alții nu!

Astfel, în anul 2017, numărul donatorilor scade brusc la 70!! Față de 150!!! Calculați dumneavoastră diferența și veți vedea câte sute de pacienți și-au văzut speranțele spulberate. Într-un singur an!

Extrapolați pe următorii ani, pentru că anul 2018, odată cu scandalul Lucan, dă semnul că trendul este în continuare descendent. Deci se vor pierde și mai multe vieți.

În timp ce domnul Vlad Voiculescu, a doua zi de Crăciun, comunică cu satisfacție că el este la originea acestui lucru!!

E adevărat că alții și-au împușcat conducătorii în ziua de Crăciun. Voiculescu n-a ajuns până aici. Cel puțin deocamdată…

Vreau să subliniez foarte clar un lucru: Nu încerc să-i iau apărarea domnului profesor Lucan pentru acuzații care încă nu au fost dovedite. Dacă a greșit, va plăti. Sunt sigur!

Ceea ce am vrut să subliniez în acest articol, repet, este că inconștiența, ura, minciuna, pot ucide. Și că unii oameni își construiesc ascensiunea politică trecând fără scrupule peste cadavrele unor nevinovați!

Încrederea oamenilor în sistemul medical, mai ales în cazul transplantului, este vitală. Greu de câștigat, ușor de pierdut.

Finalul acestei povești este extrem de trist pentru toți. Medici debusolați, furioși, neputincioși în fața bolnavilor care așteaptă o minune pentru un rinichi, un ficat, o inimă.

Sunt sigur că multora le trece prin cap o singură idee: să plece. De cealaltă parte, bolnavi suspicioși și furioși pe medici, gata, la o adică, să-i acuze de orice.

Și ne întoarcem la întrebarea inițială: cui folosește această stare de fapt? Sperăm că fiecare dintre dumneavoastră să încerce să găsească un răspuns, iar cel care trebuie să vină cu soluții s-o facă cât mai repede, pentru că altfel vom fi pierduți.

Te-ar putea interesa și: