În timp ce pandemia se răspândeşte peste tot în lume, în Franța profesorul Didier Raoult a provocat polemică atunci când a lăudat eficacitatea hidroxiclorochinei și azitromicinei pentru tratarea pacienților contaminați cu coronavirus, deși nu s-au făcut încă teste la scară mare pentru acest medicament.

Departe de zgomotul mediatic din jurul clorochinei, o echipă americană a prezentat o altă propunere care irită comunitatea științifică: o „provocare umană” care constă în contaminarea a o sută de voluntari sănătoși, dintre care unii ar primit un vaccin candidat, adică în faza de testare avansată, pentru a accelera procesul de punere a acestuia la dispoziția publicului larg.

S-ar economisi câteva luni

Propunerea lor, detaliată într-un articol publicat în Journal of Infectious Disease, a fost calificată drept „provocatoare” de revista Nature. Ar permite o scurtare importantă față de procedura tradițională de validare a unui vaccin, dar „voluntarii riscă să fie grav bolnavi, iar unii dintre ei chiar să moară”, recunoaște Nir Eyal, director al Center for Population-level Bioethics de la Universitatea Rutgers (New Jersey) și principalul autor al acestui studiu, intervievat de Nature.

Această abordare preia, într-adevăr, primele faze de teste din procedura obișnuită – în laborator, apoi pe animale, dar se deosebește foarte mult în momentul experimentării pe ființe umane, care este etapa cea mai lungă. În mod tradițional, vaccinul candidat este administrat la scară largă, unei populații de aproximativ 3.000 de persoane.

Acești indivizi se întorc apoi la viața lor normală și se observă dacă cei care au primit tratamentul rezistă mai bine bolii decât cei cărora li s-a administrat placebo. Marea diferență față de abordarea promovată de autorii studiului este că nu medicii sunt cei care îi expun pe voluntari direct bolii.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE