Securistul care l-a urmărit informativ pe disidentul Gheorghe Ursu, Ion Dumitraciuc, a fost audiat la Curtea de Apel Bucureşti în procesul în care Vasile Hodiş şi Marin Pîrvulescu, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului (DSS) sunt judecaţi pentru infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu decesul inginerului în timpul anchetei, în beciurile Miliţiei, în 1985. Dumitraciuc a povestit că în Securitate ofiţerii care făceau munca informativă nu se băgau peste cei care făceau cercetarea penală, nici invers, în contextul în care Pîrvulescu şi Hodiş lucrau la Direcţia a VI-a cercetări penale a DSS, iar el la informaţii.
Ofiţerul de Securitate a relatat cum a intrat Gheorghe Ursu în atenţia Direcţiei de Securitate a Statului (DSS), după ce angajaţii Institutului unde lucra l-au dat în primire directorului că scrie într-un jurnal, la birou, injurii împotriva orânduirii şi a conducerii de partid. A urmat o percheziţie la locul de muncă, la care a participat Dumitraciuc şi Pîrvulescu, apoi una domiciliară, la Gheorghe Ursu. Acolo securiştii au găsit 35 de dolari, precum şi alte 38 de jurnale intime de mărimea unui registru.
„Pîrvulescu a pus cărţile într-un geamantan, l-am luat şi pe el (n.r. – pe Gheorghe Ursu) şi ne-am dus la sediul DSS să facem cercetarea. Eu am spus: tovarăşe Pîrvulescu, e ziua mea (n.r.- onomastică, 7 ianuarie 1985), sunt ofiţer de informaţii, ce treabă am eu cu cercetarea? Urmărirea informativă se făcea de către ofiţerii informativi, iar cercetarea penală de către cei de la cercetări penale. Aşa că Hodiş şi Pîrvulescu nu aveau de ce să facă munca mea informativă, cum nici eu nu aveam de ce să fac cercetarea penală. Eu, la urmărirea informativă, făceam un fel de supraveghere de la distanţă. S-a întâmplat ca Gheorghe Ursu să vină la mine în birou şi să spună că din anumite motive – nici nu l-am întrebat – nu poate să se prezinte la anchetă, la Pîrvulescu. Îi telefonam lui Pîrvulescu, îi comunicam şi totdeauna era de acord. S-a spus că (n.r. – Ursu) a fost arestat de Securitate. Ursu a fost cercetat de DSS numai în stare de libertate”, a declarat Ion Dumitraciuc.
Acesta a relatat că în urma celor descoperite la percheziţii, maiorul (n.r. – pe atunci) Pîrvulescu a propus continuarea cercetărilor cu privire la Gheorghe Ursu. „Acest raport a ajuns la generalul Iulian Vlad. Acesta a scris un bileţel de mână şi a spus aşa: la acest moment nu este cazul să mergem mai departe cu cercetarea pentru manifestări împotriva regimului, avertizaţi-l la locul de muncă pe linie de Securitate şi predaţi materialul organelor de Miliţie”, a declarat fostul securist.
Ion Dumitraciuc a spus judecătoarei de ce crede el că disidentul nu a fost pedepsit de Securitate: „Vă spun un mare secret, că îmi sunteţi simpatică! În acel moment, tot CC-ul se lupta ca Ceauşescu să obţină Premiul Nobel pentru pace. De aceea nu a fost pedepsit de Securitate. (...) Gheorghe Ursu s-a manifestat şi faţă de mine că este împotriva sistemului, că nu-l iubeşte pe Ceauşescu şi i-am zis: câtă lume nu-l iubeşte, dacă toţi ar face ca tine unde ar ajunge? În august a solicitat directorului (n.r. – de la Institut) să plece la 2 Mai până în septembrie şi când s-a întors l-a înhăţat Miliţia, nu Securitatea, să fie clar!”, a mai spus fostul securist.
Pe 1 august 2016, George Homoştean (decedat), fost ministru de Interne, şi Tudor Postelnicu (decedat după finalizarea rechizitoriului), fost şef al Departamentului Securităţii Statului, au fost trimişi în judecată de procurorii militari pentru complicitate la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii în dosarul disidentului Gheorghe Ursu.Totodată, au fost trimişi în judecată şi foştii ofiţeri de securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, aceştia fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.
Procurorii susţin că în perioada ianuarie - noiembrie 1985 inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.
Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, precum şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului, fiecare primind câte 20 de ani de închisoare.