Regula care le impune taţilor să nu se interneze cu copiii e valabilă în majoritatea spitalelor de pediatrie din ţară.
Bodolay Botond a reclamat Spitalul Judeţean Baia-Mare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru că nu a fost internat în spital alături de micuţul său de doar 3 ani, care suferea de laringită. Angajaţii spitalului l-au trimis acasă să-şi aducă soţia, copilul a rămas singur, iar la scurt timp după ce mama a ajuns la spital micuţul a murit. Părinţii susţin că în cele 30 de minute cât copilul a rămas singur, nu a primit medicamentele care i-ar fi putut salva viaţa. „Abia când am venit eu medicul a rugat asistenta să pornească perfuzia“, povesteşte mama băiatului.
Reprezentanţii CNCD spun că vor soluţiona petiţia săptămâna viitoare şi că e prima plângere de acest gen pe care au primit-o până acum.
Regula care impune taţilor să nu se interneze cu copiii este valabilă în majoritatea spitalelor de pediatrie din Bucureşti şi din ţară. În locul lor sunt preferate bunicile sau mătuşile, chiar dacă sunt cazuri în care bărbatul este în concediu pentru îngrijirea copilului. Obiceiurile perpetuate în spitalele de la noi sunt de neconceput în SUA, spre exemplu, unde oricare dintre părinţi poate sta în spital alături de copil. „Nu văd logica acestei reguli“
Bodolay Botond povesteşte că a vrut să se interneze alături de băiatul său, bolanv de laringită, într-unul din saloanele Spitalului Judeţean Baia-Mare. Asistentele nu i-au permis şi l-au trimis după soţie, care rămăsese acasă cu fratele geamăn al micuţului bolnav. Motivaţia acestei cereri: regula spitalului este ca mamele să fie internate cu cei mici. „Nu am vrut să-l las singur, dar nu am avut încotro. Dacă aş fi fost divorţat, pe cine mi-ar fi cerut să aduc?!“, spune Bodolay Botond. Bărbatul povesteşte că nici până acum nu a aflat ce s-a întâmplat cu copilul său în acea jumătate de oră în care a rămas nesupravegheat. „Nici acum nu văd logica acestei reguli, având în vedere că suntem în 2008“, se revoltă bărbatul. „Aşa e de pe vremea dacilor“
Managerii de spital par mai degrabă amuzaţi când sunt întrebaţi despre această regulă şi mărturisesc că nu s-au gândit să o schimbe. „Aşa este de pe vremea ... dacilor! Taţii sunt mai libertini, nu sunt chiar atât de atenţi cu cei mici, precum mamele“, încearcă să lămurească situaţia managerul Daniel Buzatu, de la Spitalul „Marie Curie“ din Capitală.
Medicii pediatri spun, în schimb, că nu este vorba neapărat de o problemă de mentalitate, ci de lipsă de spaţiu. „Nu se pot face saloane pentru copiii supravegheaţi de tătici şi saloane pentru micuţii supervizaţi de mămici“, explică medicul infecţionist Monica Luminos, de la Secţia de copii a Institutului „Matei-Balş“. Medicul povesteşte că rareori a întâlnit situaţii în care taţii să îşi dorească să rămână cu cei mici. „De obicei, mamele sunt mai implicate în îngrijirea copiilor, ştiu când să îi shimbe, cum să le dea să mănânce. Am avut şi situaţii în care am internat taţi, dar pentru copiii fără mame“, îşi aminteşte medicul Monica Luminos.
Pediatrul Alexis Cochino spune că şi la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului este tot o problemă ce ţine de felul în care sunt organizate saloanele. „Nu poţi să mai internezi şi taţi într-un salon plin de mame“, spune medicul.
Totuşi, în majoritatea spitalelor, părinţii rareori au locuri în pat pentru a dormi, ei fiind obligaţi să stea pe scaun.
Soluţia: reamenajarea saloanelor
O soluţie pentru a rezolva această problemă ar fi reorganizarea spitalelor de pediatrie şi reamenajarea saloanelor. „Spitalele noastre au fost concepute de minţile unor oameni care au avut WC-ul în curte şi de atunci nu au mai fost schimbate“, explică directorul medical al Spitalului „Marie Curie“, Radu Tăbăcaru. Medicii spun că spitalele de pediatrie din străinătate nu au saloane cu 5-6 paturi ci semirezerve cu două paturi. „La noi nu există posibilitatea de izolare! Într-un salon pot fi mame care alăptează, mame care stau în pijamale. Şi aşa avem certuri între pacienţi atunci când în salon internăm romi alături de români“, descrie situaţia medicul Mihaela Mihu, şef Secţie, la Spitalul „Marie Curie“. PĂREREA SOCIOLOGILOR „Este o regulă birocratică“ Sociologii nu cred că e vorba despre mentalităţi învechite, ci despre o regulă aberantă care s-a tot perpetuat în spitale şi care nu ţine seama de diversitatea unor situaţii care se pot ivi. „E o regulă birocratică limitativă. Dacă o persoană vine cu copilul în spital, înseamnă că îi şi pasă de el“, este de părere Andrei Muşetescu, directorul executiv TNS CSOP. Mircea Kivu, directorul IMAS, consideră că e vorba, mai degrabă, despre aspecte care ţin de organizare. „Managerilor de spital le-ar fi greu să îşi organizeze spaţiul. Probabil că ar fi şi ineficient. Legea permite, de exemplu, concediul paternal, dar câţi taţi apelează la el?!“, adaugă sociologul.
„Nu am vrut să-mi las copilul singur, dar nu am avut încotro. Dacă aş fi fost divorţat, pe cine mi-ar fi cerut să aduc?!“ - Bodolay Botond, părinte EXEMPLUL AMERICAN
Ambii părinţi pot rămâne în spital cu cel mic În Statele Unite, atât mama, cât şi tatăl pot sta cu micuţii în spital, însă numai unul poate dormi noaptea în salon, din motive de spaţiu. „Saloanele sunt cu două paturi pentru copii, iar pentru părinţi există un fotoliu extensibil pe care se poate dormi. Paturile sunt despărţite printr-o perdea care delimitează spaţiul privat“, povesteşte medicul Raluca Tănase, pediatru la un spital din New Jersey. În timpul zilei, părinţii pot veni şi pleca la orice oră. Singura restricţie este legată de faptul că fraţii ori surorile celor internaţi în spital nu îi pot vizita pe bolnavi, dacă există riscul să se infecteze din spital.
În secţiile de terapie intensivă, neonatală sau de pediatrie, părinţii nu pot sta în acelaşi timp cu copilul, dar se pot roti. „Părinţii şi rudele sunt lăsaţi să vină şi să plece la orice oră şi să stea oricât. Singurul lucru care se cere este să se spele pe mâini când intră în Secţia de terapie intensivă“, mai spune medicul Raluca Tănase.
RARITATE
Taţii, internaţi doar dacă mamele sunt bolnave sau plecate din ţară
Saloanele de la Spitalul „Marie Curie“ din Capitală sunt pline de mame internate alături de copiii lor. Taţii vin doar în vizită. Cu toate acestea, pe holuri mai găseşti bărbaţi care spun că ar fi dispuşi să se interneze cu cei mici. „Dacă ar fi nevoie, aş sta în spital. Îmi ajut soţia la treburile casnice, dar ea cunoaşte mai bine problemele copilului“, afirmă Crinu Sandu, un bărbat de 37 de ani, a cărui fetiţă este internată din cauza unui diabet. Asistentele povestesc că au mai avut şi situaţii în care au fost nevoite să interneze copiii alături de taţi, de exemplu atunci când mamele erau bolnave ori erau plecate în străinătate. „Totuşi, dacă se poate, preferăm varianta feminină: mătuşă ori bunică“, mărturiseşte doctorul Mihaela Mihu. Specialistul îşi aduce aminte de cazul unui tată aflat în cocediu paternal, care, în ciuda faptului că se ocupa mai mult de copil, nu a putut fi internat alături de acesta. „Pur şi simplu nu aveam în ce salon să îl plasăm, aşa că mama copilului a trebuit să îşi ia concediu două zile“, îşi aduce aminte medicul.