ÎN OGLINDĂ. După ce şi-a fracturat genunchiul, fosta prim-balerină a Operei, Magda Rovinescu, predă celor mici dansul din 1984, după principii nemţeşti.
Sala Studio a Operei Naţionale Bucureşti răsună, în fiecare zi a săptămânii, de muzică de balet şi voci de copii care, în schimbul de ture la repetiţii, aleargă în toate părţile cu poantele în mână, cu rochii, tutuuri şi fuste. „Profa de balet”, Magda Rovinescu, fostă prim-balerină a Operei, aleargă să-i adune din nou la repetiţii.
„E mare gălăgie. Unul şi-a uitat ba pălăria, ba poantele acasă”, oftează, apoi se întoarce în spatele oglinzilor, de unde coordonează coregrafia fetiţelor îmbrăcate în rochiţe roz, cocoţate pe vârfuri şi înclinate în unghiuri perfect egale.
Aduşi de mână de bunici nostalgici, care le privesc repetiţia uneori stângace ca pe un eveniment spectaculos, în care nu zburdă de colo-colo, nici nu tânjesc după vreo jucărie, copiii-cursanţi ai formaţiei „Studio M Balet” joacă rolurile adevăraţilor balerini sau balerine, în dansuri din balete celebre pe muzică clasică: „Lacul Lebedelor”, „Coppelia” sau „Esmeralda”. Modelul şcolii ruseşti
Blondă, preocupată şi la repetiţii de coafură, pe care o aranjează discret şi elegant cu vârful degetelor, Magdei îi este uşor să-şi amintească de primii paşi de balet, făcuţi într-o sală cu oglinzi mari, profesori renumiţi şi doar câteva colege de poante şi tutuuri.
A început baletul de când avea 3 ani, cu renumite balerine din ţară. Cu toate astea, spune că este pe jumătate un produs al şcolii ruseşti, unde a învăţat mult şi a avut cele mai spectaculoase roluri: „Cel mai bun balet este cel de la ruşi. Am avut o bursă la Leningrad, am studiat, am luat o diplomă, apoi am devenit prim-balerină a Operei”.
După un accident în care şi-a fracturat genunchiul alunecând pe o podea nouă a Operei, Magda Rovinescu a trebuit să se retragă de pe scenă. După un an, a revenit în sala de repetiţii cu prima serie de eleve, unele dintre ele fiind acum balerine profesioniste la Opera Naţională. Ordine şi disciplină pe muzică
Magdei Rovinescu îi vine oricând să se aşeze între cele douăzeci de fetiţe aliniate lângă bara de balet, pentru o demonstraţie sau chiar o coregrafie întreagă: „Uneori trebuie să le arăt mişcările în detaliu. În balet funcţionează foarte bine imitaţia, atunci eu trebuie să fiu din nou balerină şi nu profesoară. Şi dansez cu ele”. Oricât de drag îi este să coboare printre cursantele care nu trec de 7 ani, Magda le învaţă cu disciplina şi ordinea, primele secrete ale artei dansului.
„Când am început pedagogia baletului aici, acum 25 de ani, erau înscrise mai puţin de 40 de fetiţe. Acum sunt 250. Copiii de atunci nu erau prea încântaţi să vină, cultura era altfel. După ’90, televiziunea a avut un rol important în dezvoltarea dansului. Copiii au văzut, părinţii i-au adus”, explică profesoara schimbările de mentalitate şi viziune venite odată cu lumea nouă. Roz-pal pentru antrenament
Aşa cum spune ea, copiii care abandonează uşor cursurile sunt cei mult prea alintaţi: „Baletul pe care-l fac este, în mod special, o disciplină. Doresc ca aceşti copii să plece de aici cu o ordine pe care să-şi ducă şi alte activităţi, simţ estetic. Aici funcţionează principii spartane şi nemţeşti, fiecare activitate are rolul ei. Când sădeşti un copil aşa, el continuă cu bună ştiinţă aceste lucruri”.
Discipolele Magdei Rovinescu, îmbrăcate toate la fel în rochiţe roz, repetă în oglindă după indicaţiile spuse jumătate în franceză, jumătate în română. Profesoara, care ţine mult la uniformă, le creează şi costumele din spectacole.
„Ţin foarte mult până şi la echipamentul de antrenament, în culori palide, pentru că dacă ar fi stridente nu s-ar mai putea concentra asupra lor. Uniformitatea este, totuşi, o chestie urâtă, dar la balet este esenţială, te ajută să fii atent la interiorul tău, nu la exterior. În spectacol îmbracă ţinute colorate, dar sunt deja învăţate să nu le distragă atenţia”, explică Magda.
RIGOARE Selecţie după calităţi
Deşi cursurile sunt pentru copii amatori, profesoara face o selecţie drastică printre aspiranţi: „În primul rând îi selectez după vârstă, apoi prin calităţi. Îi iau pe copiii foarte supli, cu linia lungă a segmentelor. Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât cer o atenţie mai sporită. Totuşi, îi primesc şi pe cei mai puţin înzestraţi, pentru că este o şcoală de amatori”.
Dacă are vreo balerină preferată printre cele mici, Magda spune că toate dispun de atenţia ei: „Cu toate asta, ca profesoară, pot avea preferinţe. Sunt fetiţele care depăşesc nota obişnuitului. Au segmentele lungi, cu deschiderea piciorului până la cap”.