Editura Evenimentul si Capital

Şeful spionilor, la "2+1": "Nu mi-aş putea imagina ca în SIE să se petreacă vreodată ceva similar cazului de la Poliţia din Neamţ"

ungureanu2_VS
Autor: | | 89 Comentarii | 4753 Vizualizari

Şeful spionilor români, Mihai Răzvan Ungureanu, a declarat, miercuri seară, la emisiunea "2+1", că este foarte puţin probabil ca situaţia de la Poliţia judeţului Neamţ să se repete şi în interiorul SIE. "Nu mi-aş putea imagina ca în SIE să se petreacă vreodată ceva similar cazului existent la Poliţia judeţului Neamţ. Iar asta nu pentru că angajaţii din SIE ar fi robotizaţi, ci pentru că activitatea în sine este atât de motivantă încât nu avem asemenea probleme", a afirmat Mihai Răzvan Ungureanu.

- Ambasadorul SUA nu face altceva decât să spună un lucru foarte adevărat şi anume că la nivelul raporturilor de parteneriat între serviciile româneşti şi alte servicii omoloage din alte state aliate, sau din state UE, sau din afara acestei zone, relaţiile sunt consistente, au şi credibilitate, au şi rezultate.- Actualul director al CIA a fost în România şi am avut plăcerea să mă întâlnesc şi să stau de vorbă cu domnia sa.- Nu mi-aş putea imagina ca în SIE să se petreacă vreodată ceva similar cazului existent la Poliţia judeţului Neamţ. Iar asta nu pentru că angajaţii din SIE ar fi robotizaţi, ci pentru că activitatea în sine este atât de motivantă încât nu avem asemenea probleme. Problemele de disciplină în interiorul SIE sunt insignifiante. "Nu am motive de a mă plânge de relaţiile cu nicio instituţie a statului" - SIE este un serviciu militarizat dar pun acest atribut între ghilimele acest termen pentru că, în aparenţă şi în esenţă, serviciul este foarte civil, nu aşteaptă decât o lege de demilitarizare. Nu este o problemă în esenţă. Rezultatele ar fi la fel de bune şi dacă este militarizat şi dacă este civil. - SIE nu este în niciun fel privilegiat, este în aceeşi normă de reducere a salariilor ca toate celelalte instituţii din România. Acest lucru se poate lesne verifica, cifra de buget total al SIE este publică şi se poate compara cu ce a însemnat bugetul în anii precedenţi. Activitatea este însă afectată de orice reducere bugetară. Reducere bugetară te obligă la restrângeri de proiecte, restrângeri de activitate şi implicit la restrângeri de personal.- Un serviciu de informaţii poate până la urmă funcţiona şi cu un buget infim. Intervine însă o logică esnţială. Primeşti un euro, informaţia pe care o poţi livra statului este de un euro, primeşti o mie de euro, infomaţia pe care o poţi livta statului este poate de o mie de euri, primeşti un milion de euro, atunci SIE ar putea aduce o informaţie care să valoreze tot un milion de euro. Beneficiarul este cel care apreciază valoarea informaţiei. Ceea ce face SIE este să genereze oportunitatea şi să o livreze beneficiarului spre valorificare. SIE deschide uşa şi beneficiarul intră. - Prezumez beneficiarul întotdeauna ca fiind locul în care se adună informaţii din mult mai multe surse decât de la SIE. În plus, beneficiarul, parte a executivului sau a legislativului, este cel chemat, prin responsabilitatea politică, să decidă ce se întâmplă mai departe cu informaţia. Tot el este cel care o solicită de altfel. - Nu am motive de a mă plânge de relaţiile cu nicio instituţie a statului. Raportul este bine clar şi reglat de lege, iar legea este de fapt cea care apără activitatea SIE. Cel care are nevoie de informaţie, pe baza unei argumentaţii cât se poate de clară, o solicită iar dacă legea îi dă dreptul să aibă o astfel de informaţie, o primeşte. Asta dacă SIE are posibilitatea să o obţină, resursa de a o obţine şi, dacă se poate, timpul pentru a o căpăta. "Stârnim curiozitatea pentru alte servicii de spionaj. Şi noi avem ţinte de interes"- România, în virtutea statutului ei geopolitic de astăzi, este interesantă pentru orice instituţie de spionaj din state care au un interes strategic, nedisimulat, faţă de UE, NATO, faţă de Europa de Sud-Est sau bazinul Mării Negre. Stârnim curiozitatea pentru alte servicii de spionaj. Pe măsură ce România capătă greutate geopolitică evident devine un obiect al atenţiei serviciilor de spionaj. În unele cazuri, aceste lucruri apar şi în presă. În cele mai multe cazuri, lupta se duce în străfundurile societăţii. - Şi noi avem ţinte de interes. Şi pentru SIE există state care au deveni interesante, în virtutea propriilor politici, a propriilor afinităţi sau a parteneriatelor, în funcţie de ce construieşte fiecare, aproape sau mai departe. Există însă un nivel de cooperare între servicii chiar dacă în unele cazuri dialogul este mai contondent. Există însă domenii unde în mod necesar interesele sunt comune. Terorismul este unul dintre ele. Traficul transfrontalier de droguri, arme sau persoane. Sunt chestiuni pe care majoritatea a statelor civilizate le percep ca ameninţări directe la adresa siguranţei naţionale şi atunci cooperează. - Cooperăm şi cu Rusia, desigur. Relaţia cu omologii din Rusia este una construită pe încredere şi dialog corect. - S-au redus şi sporurile angajaţilor din SIE. SIE este mai puţin un serviciu secret din punct de vedere al expunerii mediatice cât un serviciu special în ceea ce priveşte cariera angajaţilor. Angajaţii SIE se află într-un contract cu statul român. Ei primesc salariu în funcţie de gradele profesionale pe care le-au acumulat în carieră şi de treapta de profesionalism la care au ajuns. Însă sunt speciali nu numai prin faptul că desfăşoară o activitate cu totul şi cu totul aparte, adică spionajul. Mai e ceva. Angajatul SIE este supus, de la începutul contractului şi până la sfârşitul lui, la un şir întreg de restricţii pe care niciun alt angajat al statului român nu este nevoit să îl îndure. De exemplu, nu poate fi angajat altundeva. Absolut toate aspectele vieţii sale private sunt reglate instituţional. De exemplu, relaţiile cu alţi cetăţeni străini. În momentul în care îşi încheie cariera el îşi ia un angajament că tot ceea ce ştie nu va fi niciodată expus. Există dealtfel şi o lege în acest sens. Telefon de serviciu, niciodată. Maşină de serviciu, niciodată. Spor de vacanţă, niciodată. Concediu de Paşte, niciodată. Locuinţă de serviciu, nu. Şi pot continua cu lista acestor beneficii de pachet social pe care angajatul român în relaţie cu statul le pretinde, le are sau le speră. Angajatul din serviciile speciale, nu. - Sper că atunci când situaţia economică se va îmbunătăţi, nu se va mai discuta doar despre cât se poate reduce ci şi despre faptul că reducerile trebuie adaptate restricţiilor pe care categoriile speciale de angajaţi ai statului le suportă în mod voluntar din momentul încheierii contractului cu statul. Din acest punct de vedere suntem în consens general CSAT. Pentru că toţi membrii CSAT suntem atenţi asupra riscului care poate apărea în momentul în care statul nu mai este considerat un angajator credibil şi predictibil. Statul este cel care angajează lucrătorii din serviciile speciale şi are tot interesul ca statul să fie înm continuare suficient de credibil pentru a genera angajări şi predictibil pentru a oferi posibilitatea unei cariere. "În recrutare, cei care reuşesc să treacă prin toate procedurile de selecţie sunt cam 8 din 1000"- Recrutarea în SIE ţine cont de calităţile care i se cer, de exemplu, unui candidat la un post într-o multinaţională. Să aibă suprafaţă socială, să fie inteligent, să fie adaptabil, să cunoască limbi străine, să aibă un anumit tip de cultură generală, să fie mobil şi aşa mai departe. SIE însuşi are o cultură managerială foarte corporatistă, cumva unică în peisajul serviciilor româneşti. Acest cumul de calităţi nu-l regăseşti foarte des. - Sunt în jur de 2000 de aplicări pe an. Cei care reuşesc să treacă prin toate procedurile de selecţie, cam 8 din 1000, sunt în primul rând patrioţi, oameni care consideră că pot să facă ceva pentru ţara lor. În al doilea rând sunt motivaţi profesional pentru că activitatea este cu adevărat interesantă, are o enormă doză de risc, de pericol individual, dar este foarte interesantă. Şi în al treilea rând sunt oameni care îşi valorifică foarte bine relaţia cu instituţia, se motivează în carieră până ajunge la o perfecţiune care îl face apoi, la ieşirea din serviciu, să se comporte onorabil în orice fel de circumstanţă economică. Când îşi termină cariera în SIE, el poate fi angajat practic oriunde.- Sigur că un fost angajat al SIE poate să-şi înfiinţeze o firmă în care să folosească ceea ce crede el că reprezintă know-how-ul pe care l-a căpătat în servicii. Dar atunci el nu mai este al serviciului, este o persoană liberă să facă orişice. Din serviciu pleci cu toată zestrea pe care o ai. - De când sunt eu director al SIE, am avut pierderi de vieţi omeneşti în misiune. Nu aş putea să vă spun câte. Spre deosebire de Ministerul Afacerilor Externe, unde lucrezi cu abstracţii, în SIE lucrezi cu oameni, cu spionii, care sunt oameni în carne şi oase, care au o misiune de îndeplinit, a căror viaţă este atent drămuită şi controlată şi dirijată pe fiecare aspect al ei, de la fiziologie până la expresie intelectuală. Inevitabil se întâmplă aşa ceva. O spun încercând să mă detaşez de istoriile tragice pe care le are SIE în pasiv, în propria arhivă, dar există şi acest risc. Un spion este dator să respecte legile statului propriu, ale României. Le respectă atât în ţară cât şi în afara ţării. Ce nu e obligat să respecte este legea ţării în care îşi desfăşoară activitatea. Cu alte cuvinte, un spion român este infractor în afara graniţelor României. Acesta este riscul. Duce o activitate care este împotriva legii, culegerea de informaţii este o activitate sancţionată penal în orice ţară din lume, mai dur sau mai puţin dur, în funcţie de gravitatea ei. Acuzaţiile de poliţie politică în slujba lui Băsescu, o legendă urbană - Acuzaţia de poliţie politică în slujba preşedintelui Traian Băsescu este o legendă urbană şi probabil cea mai simplă explicaţie a eşecului politic. Nu pot să-mi imaginez o altă variantă mai benignă de răspuns. Nu ascund că deseori asemenea acuzaţii care niciodată nu au căpătat argument şi nici nu sunt fondate în realitate deranjează. Şi deranjează din două motive. Mai întâi pentru că te pune în situaţia de a nu putea să răspunzi, pentru că orice răspunzi este interpretabi. În al doilea rând, atrage un blam asupra structurilor de stat care sunt bine reglate de lege. Toate serviciile de informaţii din România, nu doar SIE, sunt supuse unui control legislativ extrem de strict, poate printre cele mai stricte din Europa, ceea ce face ca operaţiunile intruzive, interceptări telefonice şi aşa mai departe, să fie foarte greu de pus în practică ca abuz.- Nu am avut niciodată experienţa unui control parlamentar echivoc, slab. În cazul SIE dar şi a SRI, formula de compunere a comisiei parlamentare de control este o ţintă a Opoziţiei, şi este normal să fie aşa. În al doilea rând, restricţiile de curiozitate sunt foarte puţine. Desigur, există operaţiuni care sunt într-un secret absolut şi nu pot fi desecretizate decât în condiţii foarte stricte ale legii în vigoare. Dar chiar comisiile parlamentare, în momentul în care au capacitatea de a pune întrebări şi de a solicita răspunsuri, ele însele exercită un control care nu se consumă într-o şedinţă ci se poate prelungi pe tot mandatul parlamentar şi poate fi cât se poate de precis şi de solicitant. - În partea comisiilor parlamentare sunt întrebări care privesc chestiuni operative, sunt întrebări care privesc relaţia cu alte servicii din diferite locuri din lume. Evident, lucrările sunt confidenţiale. - Întotdeauna în raportul cu o operaţiune secretă, dincolo de imperiul legii, care hotărăşte cât de mare poate fi accesul, mai trebuie să se mai întâmple ceva, validarea personală a credibilităţii individului. Cu alte cuvinte, capacitatea de a avea acces la informaţia cu un anumit grad de clasificare. Sunt foarte multe parlamente în multe state din lume în care ceea ce numim noi certificat ORNISS nu este obligatoriu. Nu mai este nici la noi obligatoriu, după ce s-a modificat legea. În schimb, nimeni nu împiedică pe membrii comisiei care vor să aibă un acces la informaţii cu un grad mai mare de clasificare să solicite şi să obţină certificatul ORNISS. - Atunci când retorica politicienilor este prea încinsă şi nu are în spate decât dorinţa evidenţierii personale se poate întâmpla ca declaraţiile acestora să pună în pericol operaţiuni ale serviciului. S-a întâmplat aşa. Problema este că acolo unde un om politic mai puţin atent cu propria responsabilitate se pronunţă într-un alt mediu decât România unde să zicem că există un consens subînţeles al retoricii politice e foarte posibil ca alţii să le ia în serios. Aşa cum şi SIE ia în serios declaraţii ale oamenilor politici din alte locuri. Când iei în serios pe cineva, înseamnă că de fapt consideri valabilitatea informaţiei pe care ţi-o dă o ţintă. Şi atunci nu îl judeci în parametrii unei anecdote ci în parametrii unei scurgeri de informaţii. Şi atunci da, se poate întâmpla ceva foarte rău. "Mai sunt foarte puţine dosare din perioada fostei Securităţi în arhiva SIE. Câteva zeci" - Sunt suficient de selectiv în a-mi alege prietenii, iar lista prietenilor mei este destul de restrânsă. Cred că aproape nu există personaj în Executivul unui stat care să nu fie interesant pentru un om politic, măcar la nivelul cunoaşterii sumare, a unei relaţii telefonice. Există astfel de încercări, dar ele sunt în final anecdote.- Mai sunt foarte puţine dosare din perioada fostei Securităţi în arhiva SIE. Câteva zeci, dacă mai sunt câteva zeci. Sunt doar cele care mai au o umbră de importanţă operativă. Cei care altădată făceau parte din reţelele DIE s-au stins de mult. Descărcarea de arhivă către CNSAS a fost un enorm avantaj. Culmea este că serviciile de fapt o cereau de mult.- Îmi este greu să explic eu cum au dispărut dosarele lui Şerban Mihăilescu şi Mircea Coşea. Tot CNSAS trebuie să dea aceste informaţii. - Relaţia mea cu preşedintele Băsescu este corectă instituţional. - Ar fi prematur şi neavenit din partea mea să spun acum ce intenţionez să fac când nu voi mai fi şeful SIE. Sunt într-un contract cu statul român în momentul de faţă şi dacă am o ambiţie reală este cea de a putea face în fiecare zi cât mai onorabil, să câştige cât mai mult ţara mea din ceea ce pot eu face şi din ceea ce pot face, în mod evident, toţi cei care sunt angajaţi în SIE. Mă motivează acest lucru şi îmi dă sens. În general ce se va întâmpla când voi fi plecat din postul de director SIE iarăşi un raţionament etic foarte simplu, tot ce pot face pentru această ţară. Eu am orişicum o profesie. - Îmi doresc ca ţara în care va trăi fiul meu să-i dea motive să fie întotdeauna mândru de ea, să fie o ţară democratică, vreau o ţară liberă, o ţară care să aibă proiecte, o ţară în care meritul să fie recompensat cum se cuvine, o ţară în care nu carnetul de partid sau afilierile personale sau numele de familie să conteze, să fie recompensat în contractul său cu societatea şi cu statul potrivit propriilor sale capacităţi. Asta îmi doresc pentru fiul meu. Şeful SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, despre 3 personalităţi

  • Ioan Talpeş
Istoria SIE în ultimul deceniu al secolului 20.
  • Cătălin Harnagea
Istoria SIE în ultimul deceniu al secolului 20.
  • Gheorghe Fulga
Istoria SIE în primii zece ani al secolului 21. Top 3 Evenimente ale Zilei văzut de Ioana Lupea şi Mircea Marian 1. Poliţia, fără Tobă şi Şoric 2. Dosare de corupţie amânate 3. Legea salarizării se amână

S-a intamplat in direct, la Realitatea TV! Rares Bogdan: Vor sa ma aresteze

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Interviu

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI