Între "şueta subţire" de pe vremuri şi lălăiala tâmpă de acum, involuţia fotbaliştilor simbolizează şi decadenţa societăţii româneşti.
Filmuleţul de la petrecerea promiscuă în care dinamoviştii Torje, Pulhac şi Ropotan au sărbă torit ziua primului consumând alcool şi ascultând la laptop manele închinate rivalei Steaua conturează perfect diferenţele dintre generaţii. Între jucătorii care, în anii ’70, petreceau la restaurant, cu vin bun, ascultând vorbele de duh ale unor scriitori, cântăreţi sau actori celebri, şi fotbaliştii anilor 2000, oscilând între meciuri proaste şi muzică de gang, distanţa este astronomică.
Iar contrastul e şi mai clar cu cât lamentabila petrecere a dinamoviştilor s-a petrecut chiar în ziua în care Cornel Dinu, căpitanul dinamoviştilor în anii ’70, îşi lansa cel de-al doilea volum al cărţii „Zâmbind din iarbă“. Din acest volum - la fel ca şi precedentul - nu lipsesc, povestite cu destul har, şuetele „subţiri“ ale autorului cu Fănuş Neagu, Dan Spătaru şi Gheorghe Dinică.
Cornel Dinu a comentat pentru EVZ, în stilul său inconfundabil, această transformare petrecută de-a lungul timpului.
EVZ: Domnule Dinu, putem discuta despre obiceiurile fotbaliştilor de azi? E un moment potrivit după întâmplarea cu Torje, Pulhac şi Ropotan... Cornel Dinu: A fost o aprindere în jurul acestei situaţii. Era ziua lui Torje, s-au adunat şi ei, au făcut un concurs de manele, iar o dobitoacă i-a filmat într-un moment mai delicat... Nu putem să-i condamnăm în mod expres pe cei trei. E timpul manelelor şi al prostgustului! Copiii ăştia au deschis ochii într-o societate complicată din care, pe fondul unei lipse de educaţie, au asimilat răul şi mondenul fără consistenţă.
Jucătorii de astăzi cad în derizoriu şi când încearcă să joace fotbal, şi când încearcă să se distreze. Pe vremea noastră, aveam un slogan: „Cine e om noaptea, să fie şi ziua!“. Ăştia din ziua de astăzi nu sunt nici la lumina zilei, nici la căderea întunericului. Se anturează cu oameni îndoielnici, fără consistenţă, şi habar nu au ce e cu ei. De aici provine adeseori şi dezorientarea de pe terenul de joc.
Cum stăteau lucrurile în anii ’70? Şi noi beam, dar preferam vinul şi şueta subţire în compania unor oameni de mare valoare în vorbă şi în spirit. Astăzi se petrece cu manele. Noi stăteam la masă cu Ştefan Bănică, Dan Spătaru sau Gheorghe Dinică.
Care ar fi soluţia pentru a îndrepta în vreun fel lucrurile? Soluţia ar fi să li se explice că, înaintea distracţiei, postura în care se află le permite să-şi asigure un trai decent pentru restul vieţii. Ultima generaţie care a crescut sub semnul educaţiei şi al responsabilităţii a fost cea a lui Hagi şi Popescu. Ei au ştiut să aprecieze şi să speculeze deschiderea pe care au avut-o către Occident, către o altă lume. Cei de azi nu realizează cât de scurtă e cariera de fotbalist şi aleg răul instinctual în defavoarea binelui cerebral.
Viitorul? Viitorul depinde de actul educativ al trăirii vestiarului. Jucătorilor trebuie să li se transmită că în fotbal, dar şi în viaţă, reuşeşti strângând din dinţi şi nu unduindu-te suav pe ritmuri de manele.
"Pe vremea noastră aveam un slogan: «Cine e om noaptea, să fie şi ziua!». Ăştia din ziua de astăzi nu sunt nici la lumina zilei, nici la căderea întunericului.", Cornel Dinu, căpitanul echipei Dinamo în anii ’70