Editura Evenimentul si Capital

"Din oameni normali am devenit psihopaţi"

68e6652b8a5d098f7be8f28169c5003f
Autor: | | 101 Comentarii | 0 Vizualizari

Serialul dedicat de EVZ supravieţuitorilor Holocaustului continuă cu istoria doamnei Miriam Korber-Bercovici, care a ţinut într-un ghetou din Transnistria un jurnal cât o comoară ignorată.

E istoria unei femei care nu mai ştie să plângă şi pentru care acolo, la capătul civilizaţiei, moartea şi-a pierdut misterul. Peste ani a ajuns un emerit medic oncolog. Mâinile lui Miriam Korber-Bercovici tremură la atingerea albumului îmbrăcat în piele maronie. Pe foile subţiri ar fi trebuit scrise poezii. Un creion chimic de demult, ajutat de o istorie cumplită care a capturat omenirea, a scrijelit altceva. Pagini despre suferinţă şi speranţă, însemnări de la capătul terorii, ceva imposibil de cântărit şi evaluat: viaţa în ghetoul de la Djurin, o aşezare pierdută între Nistru şi Bug, care a găzduit mii de destine uitate la mijlocul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi nu s-au întors, rămânând pentru totdeauna prinşi doar între faldurile de hârtie. Puţinii supravietuiţori au rămas mutilaţi, nişte fantome ale celor care erau înainte. Miriam, tânăra de 18 ani deportată în 1941 în Transnistria pentru vina de a fi purtat rădăcina genetică a unei rase hăituite, a trăit. E un fel de-a numi drama aducerii aminte. De fapt, „Mimi” nu s-a întors niciodată de la Djurin. A revenit doar un destin forfecat de antisemitism şi, mai mult, o femeie obligată să-şi trăiască psihoza. Fără dreptul la vise Astăzi, Miriam Korber-Bercovici suportă greu căldura, se mişcă încet şi apelează la sedative pentru a reuşi să doarmă. Nu e nimic patetic aici. Din fotografiile alb-negru care s-au salvat, zâmbesc în linişte doar victime. Din când în când, bunica Toni (oarbă) şi bunicul Abraham, decedaţi de inaniţie într-un azil din Moghilev în 1942, îi apar în coşmaruri. Strigă, de fiecare dată, după ajutor. Glasul doamnei se stinge brusc: „Am fost oameni normali. Şi din oameni normali am devenit, la limită, psihopaţi”. Patologicul e de cautat însă în altă parte: în Câmpulung Moldovenesc, în acel octombrie 1941, în infinitul sinistru dintre Nistru şi Bug, administrat de regimul Antonescu la mijlocul războiului, în atmosfera pe care creionul chimic al lui „Mimi” o nemureşte. Ne întoarcem la un trecut peste care s-a trecut prea repede. În 1940, Miriam avea 17 ani şi învăţa pentru prima oară lecţia umilinţei, predată din spatele unei formule scrise într-o limbă nobilă: „numerus nullus”. Liceul „Carmen Sylva” din Botoşani refuza s-o mai primească. Eleva premiantă, îndrăgostită de pian, nu mai era în ochii miopi ai naţionalismului românesc decât o evreică demnă de dispreţ şi de moarte. Miriam s-a întors acasă, la Câmpulung Moldovenesc. Încă spera. Anul care a urmat i-a anulat dreptul la vise. Războiul în care România a intrat în 1941 a adus cu sine „tratamentul german” pentru „boala jidănească”. Steaua lui David a coborât, ca un stigmat, peste piepturile miilor de evrei care trăiau în Câmpulung. Toleranţa de altădată, într-un oraş cu o istorie cosmopolită însemnată, dispăruse. Aici, în sudul Bucovinei, argumentul insuficient al „iudeo-comunismului” nici măcar nu stătea în picioare: nu cunoscuseră ocupaţia sovietică, iar deportarea ca tratament ideologic nu putea avea asemenea ”justificări”. În septembrie 1941 a venit primul semn: percheziţiile au demarat în forţă, în căutare de arme şi materiale subersive ascunse de „duşmanii” evrei. Nu s-au găsit. Poziţiile de forţă fuseseră însă trasate. Decizia a venit curând, pe 11 octombrie: toţi evreii, indiferent de vârstă, stare de sănătate sau poziţie socială urmau să fie deportaţi. FOTO: Codrin Prisecaru ”Am un nepot, admirabil băiat, şi-a dat acum licenţa la litere cu o lucrare despre Făt-Frumos, dar nu vrea să ştie mai nimic despre trecutul nostru. Îmi spune să trecem peste, că a fost demult. Nu mă plâng, am înţeles că şi Leszek Kolakowski a avut problema asta cu nepotul său” Miriam Korber-Bercovici, supravieţuitoare a Holocaustului DESTINE DE JURNAL Memoria care ne spune cine suntem: Anne Frank şi Miriam Korber-Bercovici În Amsterdam, pe strada Prinsengracht, la numărul 23, oamenii se aşază unii în spatele altora până formează o coadă lungă care şerpuieşte neliniştit peste trotuarul îngust. Văzută de sus sau de departe, mulţimea seamănă cu unul dintre canalele care brăzdează oraşul făcându-l fermecat. La urmă se scurg toţi într-o casă cu mai multe etaje unite prin scări abrupte. O casă vegheată, ca peste tot în Olanda, de câte un pâlc de biciclete, şi de ceva în plus. O statuie: un dreptunghi vertical peste care stă, demnă, o fetiţă. Imobilul a fost ridicat în1653 de un comerciant olandez şi vreme de aproape trei sute de ani n-a fost cu nimic special. Apoi, în 1940, familia Frank (comercianţi oarecare) a emigrat din Frankfurt şi a cumpărat casa asta. În timpul războiului s-au ascuns într-o anexă secretă a locuinţei, alături de câţiva prieteni apropiaţi, pentru a scăpa de lagărele de exterminare rezervate evreilor şi în Amsterdamul ocupat de nazişti. În 1944, au fost trădaţi. Otto, capul familiei, a fost singurul supravieţuitor. S-a întors de la Auschwitz şi a reuşit să publice, într-o lume încă însângerată, jurnalul pe care Anne, fiica sa, l-a ţinut între 12 iunie 1942 şi 1 august 1944. Anne Frank a murit în martie 1945, la 15 ani, bolnavă de tifos, cu doar două săptămâni înainte ca lagărul la care fusese condamnată să fie eliberat. E, poate, cea mai cunoscută victimă a Holocaustului. Jurnalul său a fost tradus pretutindeni, istoria ei s-a jucat pe scenele lumii, a fost ecranizată. Memoria îi este cinstită de milioanele de oameni care s-au aşezat, cu timpul, unii în spatele altora, într-o coadă lungă şerpuind peste un trotuar îngust, aşteptând să se scurgă în ”Casa Memorială Anne Frank”. ”Nu mai cred nici în om; azi ştiu că este o bestie” Jurnalul de ghetou pe care Miriam Korber l-a ţinut între noiembrie 1941 şi octombrie 1943 în Transnistria a trecut neobservat în România, ţară care şi-a asumat târziu (şi cu mari spasme) participarea la Holocaust. Perfect explicabil pentru raportarea românilor la trecut, jurnalul a fost publicat întâi în Germania, şi abia în 1995, a avut loc pe piaţa de carte de la noi. A apărut la Kriterion, o editură mai puţin vizibilă, şi n-a avut forţa unui cutremur care să zguduie conştiinţe. Jurnalul acesta este albumul cu coperte maronii de la începutul acestui text, albumul în care ar fi trebuit să fie scrie poezii. I-a fost dăruit lui Miriam de către ”simpatia” ei, Bondy, un tânăr evreu pe care deportarea l-a distrus. Prima pagină a scris-o el, în septembrie 1941, şi se încheie aşa: ”Prietenia noastră mă înalţă sufleteşte, îmi dă mai mult curaj în lupta cu viaţa, mă face să am mai multă încredere în om şi un val de fericire mă cuprinde numai când îmi aduc aminte de ea”. Ultima a fost scrisă tot de el, în ianuarie 1944, pe când se aflau încă la Djurin. Bondy era altul: ”Am ”reuşit” în acest răstimp, încetul cu încetul, să nu mai cred nici în om, pe care cândva îl consideram o fiinţă superioară; azi ştiu că este o bestie”. Din Transnistria, Miriam s-a întors pe jos, singură. S-a oprit la Botoşani, la bunicii materni. Pe Bondy nu l-a mai văzut niciodată. În 1970 a auzit că, nevindecat de chinurile tinereţii, s-a sinucis. ”Eu trăiesc datorită doamnei Bercovici” După război, chiar dacă stinsă, ca o lumânare arsă pe jumătate, Miriam a luat-o de la capăt. Şi-a urmat visul de studia medicina: ”Am văzut în Transnistria ce înseamnă un doctor”. Viaţa i-a trecut printre copiii bolnavi de cancer internaţi la Spitalul Fundeni, între gărzile de noapte şi cercetările ştiinţifice. S-a căsătorit cu scriitorul Israil Bercovici, şi şi-a luat doctoratul târziu, cu o lucrare la care a muncit mai multe decenii. Săptămâna trecută, pe forumul EVZ, printre mesaje atinse de ură şi-au făcut loc şi aceste câteva rânduri semnate ”Dragoş din Norvegia”: ”Eu trăiesc astăzi datorită unei supravieţuitoare a Holocaustului: dr.Miriam Bercovici, eminent medic pediatru la Spitalul Fundeni, care m-a salvat de la moarte în iulie 1980, când aveam numai 8 ani. Asta în timp ce ea a pierdut zeci de membri ai familiei în lagăre. Femeia e evreică, poate e bună, poate e rea. Dar a salvat o viaţă: pe a mea”. Lacrimile femeii care nu plânge Când a plecat spre casă, Miriam n-a luat cu ea jurnalul: ”Mi-am adus aminte după 18 kilometri, dar nu m-am întors. L-a luat mama. Când ne-am regăsit toţi, acasă, iar mi-a ieşit din memorie. Abia în 1967, mama mi-a readus aminte de el. L-am luat, l-am recitit şi am plâns. Eu nu ştiu să plâng. A murit soţul meu, a murit fiica mea, şi n-am plâns. Dar în noaptea aceea, într-un tren, am plâns. La întoarcere i l-am dat soţului meu şi iar l-am scos din memorie. În1988, l-am regăsit alături de trei exemplare bătute de el la maşină. Nu m-am gândit atunci să-l public, fiindcă era imposibil”.

Ce a AFLAT Nicolae Ceausescu, inainte cu 11 zile sa fie OMORAT! Greseala care l-a costat viata

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
19:28 RAREȘ BOGDAN contra DACIAN CIOLOȘ. Jocurile de putere din spatele unei nominalizări neașteptate. 18:10 Update PROCURORII din CONSTANȚA au ieșit ÎN STRADĂ. Își SUSPENDĂ ACTIVITATEA: "Vrem justiție independentă!" 15:59 DESANT EUROPEAN la București. Se vor CERE și DA explicații în LEGĂTURĂ cu KOVESI 15:24 Dosarul Tel Drum. Dragnea A LOVIT ÎN PLIN. Adio, emoţii? Decizie de ultimă oră în Justiţie. Breaking news 14:59 PROTEST. 100 de judecători și procurori din CLUJ își suspendă activitatea o săptămână. Magistrații vor face grevă 11:40 Tandemul Lazăr-Kovesi DECIDE ce instituție se ocupă de Tel Drum. Culisele SCANDALULUI dintre DNA și Secția de investigare a magistraților 10:50 Kovesi, AGENT SECRET. Ce scrisoare a primit DRAGNEA: „Nu mai este un SECRET” Breaking news 19:06 Președintele Parlamentului European A FĂCUT ANUNȚUL așteptat. Kovesi nici NU ȘTIE ce o așteaptă 16:25 Cerere HALUCINTANTĂ în CAZUL Kovesi. „Să-i RETRAGEM CETĂȚENIA!” 15:30 Kovesi este devastată. SEMNAL NEGRU de la Bruxelles. N-a fost niciodată în cărţi. Breaking news 13:24 Lazăr A CEDAT NEVOS după aroganţa lui Toader. Este CEL MAI DUR ATAC în direcţia ministrului Justiţiei 11:50 Ultima LOVITURĂ pentru KOVESI! PLÂNGERE PENALĂ de la fosta ȘEFĂ a DIICOT, Alina BICA 10:30 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata