REPORTAJ. Cunoscut ca Veneţia Nordului, oraşul belgian Bruges (Brugge în olandeză) atrage anual aproape 3 milioane de turişti, dintre care jumătate stau cel puţin o noapte.
Ceaţa se lăsase de la ieşirea din Bruxelles, deşi dimineaţa începuse promiţător. Încă de pe la 7 şi ceva răsărise soarele şi se anunţa o zi senină, a patra consecutivă, în oraşul în care "plouă de trei ori pe săptămână", cum scria Ion Minulescu despre un oraş românesc.
Era începutul lunii octombrie şi toate ploile belgiene se mutaseră la Bucureşti. Deşi nu ieşisem din starea de moţăială matinală, când gândurile nu se leagă bine şi n-ai coerenţă verbală suficientă, nu-mi părea rău că mă trezisem înainte de răsărit.
În faţa hotelului ne aştepta un autocar confortabil care urma să ne ducă la Bruges. Alături de şofer, o tânără flamandă din Mechelen, de la agenţia care organizase excursia de jumătate de zi încerca să lege conversaţie matinală cu noi. Dar entuziasmului ei i-au răspuns ploape căzute şi căscaturi mascate printre dinţi.
Am pornit la drum sperând să mai dorm puţin în autocar, în ora pe care o aveam până la destinaţie. Însă peisajul nu mi-a dat acest răgaz. De la periferia Bruxellesului, drumul era flancat de copaci îngălbeniţi de toamnă, deşi iarba era de un verde sănătos asemenea pajiştilor pe care le vezi în filme. Din loc în loc, ferme şi păşuni colorate de vacile pătate cu alb şi negru, pe care le-am numit generic văcuţele Milka.
Oraşul dantelăriei arhitectonice
Pe măsură ce ne depărtam de oraş, ceaţa se insinua printre copaci şi devenea din ce în ce mai lăptoasă, că tot ne aflam pe teritoriul văcuţelor Milka. La intrarea în Bruges, devenise albicioasă şi consistentă, de îţi dădea senzaţia că ai ajuns la finalul unei petreceri de-a lungul căreia s-a fumat intens şi că la ivirea zorilor de-abia se rupsese gaşca. Ceaţa a ţinut cam până pe la ora 13, când soarele a spart norii şi a încălzit restul zilei dealurile şi turlele cetăţii.
La coborârea din autocar, aproape de Minnewater, unde, de după primul şir de copaci dai un podeţ, încadrat de minuţioase pânze de păianjen, te uimeşte imaginea cuminte a unui lac pe care lebede şi raţe îşi fac de cap. E umed şi miroase ca-n dimineţile reci de iarnă când petreceai noaptea la bunici şi te trezeai în camera răcită cu aromă de gutui puse la păstrat pe dulapuri.
Mergem pe jos către Beguinage De Wijngaard, una dintre cele mai vechi şi mai liniştite zone din oraş. Printre copaci şi orientate către o grădină - care primăvara este plină de narcise - mai multe case văruite în alb, din secolul al XIII-lea, stau tăcute, ascunzând după perdeluţele albe dantelate - căci Bruges este celebru pentru şcolile de dantelă - poveşti nespuse de sute de ani, pe care numai cărămida din ziduri le mai ţine minte.
Aici au trăit cerşetorii din Bruges, iar din 1937 locul a intrat în posesia maicilor Benedicte, care încă locuiesc acolo. Printre plopii care străjuiesc fiecare casă, se prelinge câte o mâţă pufoasă, cu aerul înfrigurat, care păşeşte temător prin iarba înrouată. În Belgia sunt şase milioane de pisici care le dau bătăi de cap autorităţilor. Dar dacă toate sunt jucăuşe ca cele din Bruges, nu văd de ce îşi fac probleme.
Ne continuăm plimbarea spre centrul oraşului, în timp ce pe lângă noi trec grupuri de biciclişti. Bruges este , din 2005, prietenul cel mai bun al bicicliştilor, care au peste tot prioritate în trafic. Deşi nicio stradă nu este închisă maşinilor, autorităţile locale discută de luni bune o astfel de măsură.
Oraşul e surprinzător. Din câte-o stradă largă coteşti într-una strâmta, unde trotuarul de-abia ajunge unui singur pieton. Peste tot atârnă felinare mari, în stil flamand. În centrul vechi al oraşului, de-a lungul canalelor şi pe cele mai înguste alei, locuiesc cam 20.000 de oameni. Preţul unei case aici poate ajunge chiar şi la un milion de euro. O noapte de cazare la una dintre pensiuni costă în medie 80-90 de euro.
Cum reuşeşte un oraş cu 120.000 de locuitori să atragă 25 de ori mai mulţi turişti? În parte, răspunsul ar fi prin frumuseţea locurile şi prin atracţiile turistice. O altă explicaţie este, însă, grija autorităţilor şi a localnicilor pentru serviciile oferite.
Modern şi medieval
Cu o arhitectură a vechiului, pe stil flamand, renovată discret, fără tonuri stridente sau exagerări cromatice, Bruges este o destinaţie perfectă de weekend.
Are de toate, de la plimbări cu caleaşca sau cu vaporul pe canale, la restaurante cochete, magazine pentru toate gusturile, iarmaroc, dantelărie locală, muzee şi expoziţii de artă modernă.
Aflaţi aici care sunt cele mai populare repere turistice din Bruges.