Faptul că DIICOT Iași nu o mai dorește pe Beatrice Rancea la conducerea Operei Naționale Române din Iași nu mai este un secret pentru nimeni – i s-a cerut în mod expres demisia din funcția de manager încă din luna martie, i s-au transmis mesaje mai mult sau mai puțin sugestive, s-a folosit autoritatea statului pentru a duce la capăt misiunea de instaurare a unei conduceri ,,agreate”.
,,Beatrice Rancea săltată cu mascații” exaltau titlurile de presă la începutul lunii martie, după acțiunea în forță a procurorului de caz – Daniel Horodniceanu – care s-a temut, probabil, că o femeie de calibrul artistei se va opune, cumva, conducerii de bunăvoie la parchet în vederea audierii.
A fost nevoie de transmiterea unor mesaje subliminale, de arătare a raportului de forțe, pentru că artiștii sunt oameni idealiști care nu s-ar speria de o simplă citare în fața organelor de urmărire penală.
Dorința DIICOT Iași a fost îndeplinită – un judecător a decis că Beatrice Rancea nu-și mai poate desfășura activitatea specifică de manager în cadrul Operei Naționale Române din Iași, ba chiar a extins interdicția până la a impune obligația de a nu exercita nicio activitate artistică.
Și pentru ca satisfacția să fie completă, Beatrice Rancea a fost obligată să străbată săptămânal ruta București - Iași (aproximativ 800 km dus întors) pentru a-i demonstra domnului procuror că nu se sustrage urmăririi penale.
Au trecut mai bine de 150 de zile de când procurorul de caz refuză să pună la dispoziție dosarul de urmărire penală, invocând argumente sterile de genul ,,procesul de scanare este anevoios”.
Ancheta care o privește pe Beatrice Rancea ne amintește de perioada tristă a epocii DNA Ploiești, în timpul căreia destinele umane erau călcate în picioare, urmărindu-se anihilarea totală a celor care erau aleși drept ținte.
De ce spun asta ? Vă las să trageți singuri concluzia – pe 2 iulie 2021 un judecător a decis revocarea controlului judiciar dispus față de Beatrice Rancea, cu consecința reluării atribuțiilor de manager al Operei Naționale Române din Iași.
Vizibil tulburat de hotărârea instanței de judecată, care îi știrbea autoritatea de care se bucurase până atunci, DIICOT Iași a decis că lucrurile nu pot rămâne așa, Beatrice Rancea nu avea ce să caute în Iași, cu atât mai puțin la Operă.
Titlurile ziarelor creaseră deja panică în rândul celor care se simțeau amenințați de reîntoarcerea artistei în Iași, astfel că era nevoie de noi măsuri de forță.
La nici 6 zile de când judecătorul luase o decizie definitivă în ceea ce o privește pe Beatrice Rancea, DIICOT Iași a scos asul din mânecă - ,,noi realități procesuale” impuneau reinstituirea obligației de a nu exercita activitatea de manager al Operei din Iași, astfel că procurorul de caz a decis că poate ignora o hotărâre judecătorească.
Redau pasaje din cuprinsul Ordonanței DIICOT Iași pentru savoarea exprimărilor care nu au nimic în comun cu activitatea de urmărire penală :
-Managementul doamnei Beatrice Rancea a fost neproductiv pentru carierele angajaților, cât și pentru operă.
-...Beatrice Rancea nu este genul de infractor tipic.
Flerul organului de urmărire penală a fost remarcabil (ce convenabil !) – un nou judecător, a decis, că un infractor ,,atipic,, cum este Beatrice Rancea nu trebuie să revină la conducerea Operei Naționale din Iași.
Argumentele oferite de către parchet au fost zdrobitoare – un angajat care făcea parte din personalul auxiliar declarase că artiștii invitați să cânte pe scena Operei Naționale Române din Iași nu se ridicau la nivelul celor locali și, în plus, Beatrice Rancea ,,se ținea de mână,, cu politicieni nefrecventabili :
-,, artiștii de la Iași erau mult mai buni decât cei aduși de manageră de la alte opere... am văzut-o când se ținea de mână, la o gală, cu primarul municipiului București de la acel moment”.
Titluri de genul ,,Beatrice Rancea luată pe sus din aeroport si dusă în cătușe la audieri,, deși neadevărate, au avut menirea de a restabili haosul, sporind lehamitea artistei față de tot ce înseamnă proiecte artistice în Iași.
Acțiunea DIICOT Iași a fost un succes – Beatrice Rancea – chiar nu-și mai dorește să între în Opera Națională Română din Iași – cel puțin nu atâta timp cât misiunea artistică este deturnată din pricina unor interese ce vor fi devoalate cândva.
La 26 august Beatrice Rancea, într-o scrisoare adresată ministrului culturii, comunica renunțarea la mandatul de manager al Operei Naționale Române din Iași :
,, În timpul mandatului meu de manager, scena Operei Naționale Române din Iași a oferit zeci de premiere de operă, operetă, balet, dans contemporan, spectacole de gală, toate aceste montări grandioase sporindu-i prestigiul și atrăgându-i un număr de spectatori pe care instituția nu-l mai avusese până atunci.
Mari creatori, cu o impresionantă activitate și apreciere națională și internațională ne-au făcut onoarea de a se manifesta în cadrul Operei Naționale Române din Iași, printre aceștia numărându-se regizori, coregrafi, scenografi, dirijori, maeștrii de canto și balet, al căror nume n-am să-l mai amintesc pentru a nu abate și asupra lor anateme nemeritate.
Cu siguranță atât Iașul cât și iubitorii genului liric din țară nu vor uita măcar două producții: Magia serii în sunet și lumină și Gala Premiilor Operelor Naționale (la acest din urmă eveniment au fost invitați să cânte, pentru prima dată în România, marii artiști internaționali Patrizia Ciofi, Roberto Alagnia, Leo Nucci sau Fabio Armiliato).
Cu toate acestea, realizările mele ca manager au fost în ultimul timp denigrate și condamnate, fiind puse într-o lupă meschină și denigratoare, de către personaje străine de orice pregătire sau măcar inclinație artistică și nu numai.
Erijându-se în justițiari, anumite persoane au început o campanie de discreditare publică, acuzându-mă de acțiuni dintre cele mai grave, cu intenția de a-mi leza imaginea și reputația, vizând doar vacantarea postului de manager, atât de vânat de cei care acum mă blamează. Aceștia din urmă, au avut concursul autorităților, care mi-au spus textual, încă din luna martie a anului 2021, că nu mă mai pot întoarce în instituție.
Succesul mandatelor mele de manager se măsoară prin numărul de spectacole puse în scenă, prin multiplicarea numărului de spectatori din ultimii ani ai instituției iar performanța mea ca manager a lăsat urme clare în istoria culturală din România care nu pot fi șterse de nicio campanie denigratoare și de nicio interdicție abuzivă”.
Justiția a fost servită !