EVZ vă prezintă fragmente din cartea Mioarei Roman, în care fosta soție a lui Petre Roman povestește momente din viața familiei, dar și din experiențele tumultoase trăite la vârful politicii
Secretele familiei sale și întâmplări neștiute petrecute în spatele ușilor închis în România la Revoluție și după au fost prinse de Mioara Roman într-o carte lansată recent. „Mioara Roman însemnări despre revoluția mea. Prețul Libertății”, a fost titlul ales, iar pentru copertă o fotografie alături de fostul său soț- Petre Roman, de care s-a despărțit în urmă cu nouă ani.
FOTO:Petre Roman și familia din Spania în 1990 în Marbea
În carte, Mioara Roman povestește cum fratele său, Vladimir Georgescu (Nelu), i-a povestit , în seara de 21 decembrie 1989, ce se întâmpla la sala Dalles: „Omoară oamenii, au luat cadavrele, le-au dus cu camioanele”.
„Petre se întorsese acasă de la facultate. A plecat din nou cu fratele meu la sala Dalles, unde un camion scăpat de sub control a călcat și omorât mai mulți oameni. (...) Nelu m-a sunat la unu noaptea să mă întrebe dacă Petre a ajuns acasă. Nu ajunsese. La un moment dat am auzit în telefon un zgomot puternic și întreb: «Ce e acolo?» «Nu-i nimic. E tramvaiul», zice. Erau tancurile. Le cunoșteam zgomotul din războaile la care fusesem martor, ca jurnalist. Petre nu mi-a dat telefon. Eram îngrijorată. Și ar fi fost bine să-mi dea măcar unul din acele telefoane pe care eu și fetele mele aveam să le numim telefoane istorice, cu o anumită ironie, atunci când erau momente critice și Petre îmi spunea: «Ia fetele și pleacă undeva, să nu știu unde»”, povestește Mioara Roman. Ultimul astfel de telefon l-a primit la mineriada din septembrie 1991.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, curgeau demonstranții pe Calea Victoriei și erau din ce în ce mai gălăgioși, își amintește ea.
Nu erau soldați, erau profesioniști!
„Pe la ora 11.00 au venit, însă, niște camioane și au intrat cu spatele pe Calea Victoriei, între Athenee Palace și fostul Hotel București. Săreau din camioane, săreau și se aliniau. Săritură, aliniere laterală! Cu căști pe cap, cu scuturi, unii în pas alergător până în colțul străzii mele (actualmente George Enescu), au făcut cerc și am observat că unii aveau bărbi. Am fugit în casă, erau altceva decât soldați în termen. Erau profesioniști. M-am dus pe terasă , m-am culcat pe burtă și am urmărit ce se întâmplă până când, la un moment dat, de pe sediul CC s-a ridicat greoi elicopterul cu care au fugit Ceaușeștii”, scrie în cartea sa, Mioara Roman. După acest moment a primit un telefon. Credea că era soțul său: „Potolește-l pe Petre, că și-a pierdut mințile. (..) A venit diminață pe-aici și a făcut miting. A adunat tehnicienii și inginerii și au plecat la nu știu ce demonstrație!”. Era secretarul de partid de la facultatatea lui Petre Roman. Nu aflase că Ceaușescu fugise.
„Mama, e tata la televizor!”
„În 22 decembrie 1989, mă strigă Oana și îmi spune: «Mama, vino, că e tata la televizor!». Spălasem vasele în bucătărie. Avusesem prieteni în vizită. Ne consumaseră cafeaua-știți cum era cu cafeau atuncidar și sarmalele pe care le făcusem să le avem sâmbătă, când ar fi trebuit să plecăm la schi. Era pe la ora două după- amiaza, în 22, când m-a strigat Oana să-i văd tatăl la televizor. Am crezut că glumește. «Termină cu prostiile», am zis. «Mama, vino, e tata la televizor! », a repetat ea. «Nu se poate să-mi faci așa ceva!». Singurul care a spus, asumându-și integral evenimentul, că regimul s-a încheiat a fost Petre Roman.