La un fast-food oriental din Capitală, alegerile din Turcia sunt subiect de discuţie, la o gustare tradiţională.
Şukru Karlaslaan tocmai ia masa în fast-food-ul al cărui patron este, undeva pe Șoseaua Iancului, din Bucureşti. E relaxat, e printre prieteni, zâmbește vioi, iar în jur răsună ritmurile orientale ale unei melodii turceşti, ce seamănă izbitor cu cea dinaintea ei și cu cea care, cu siguranță, o să urmeze. Aici, în micul său local, de când a început campania electorală din Turcia, se aprind uneori nişte dezbateri electorale, mai ceva ca în cafenelele Istanbulului. Clienţii români se opresc adesea, cu îmbucătura de şaorma în gură şi ascultă cum Şukru şi angajaţii sau prietenii săi turci pun ţara de origine la cale, învăluiţi în mirosul de kebab. Ceea ce e, din câte sugerează Şukru, o dovadă că turcii azi se pot exprima liber. Nu acelaşi lucru se poate spune, de exemplu, despre clienţii sirieni, sugerează turcul, într-o română aproape perfectă: „Dacă deschid subiectul politic, cei din Siria pleacă, nu vorbesc. Le e teamă că sunt urmăriţi de alţii”, zice Şukru. Lui, unul, politica îi place. Deşi nu va vota la alegerile generale din Turcia. Pentru că votul a devenit şi pentru el, ca pentru mulţi cetăţeni dezamăgiţi de pe întreg mapamondul, mai mult o curiozitate, decât o problemă vitală. „Nu votez, că sunt mincinoşi. Nu-mi plac politicienii. Fac şi lucruri bune, dar câteodată ne păcălesc. Şi asta, pentru noi, ne doare!”, spune turcul. Despre guvernul lui Erdogan: „Foarte bun. Dar au şi minusurile” Ca o opţiune personală, totuşi, omul recunoaşte: el ţine cu actualul prim-ministru, Recep Tayyip Erdogan şi AKP, partidul lui. Ar fi un guvern „foarte bun, din toate câte au fost până acuma”, descrie Şukru situaţia. „Dar au şi minusurile. Se gândesc numai pentru ei”, adaugă. „Că e conservator AKP, islamic, nu afectează mersul Turciei în Europa. Ăştia guvernează foarte bine. Dar nu depinde de ei. Turcia e condusă, ca oricare altă ţară, de alţii, nu de preşedintele sau primul-ministrul pe care îl vedem noi. La noi armata e foarte tare. Chiar dacă nu ies AKP, Turcia merge înainte. Dar cred că ăştia sunt mai buni”, explică Şukru. Celelalte partide, din opoziţie, nu-i plac deloc. „Nu-mi place, că ei nu sunt corect! Au fost în putere, avem experienţa cu ei că nu sunt buni de nimic. De nimic! Sunt mafioţi, nu deschişi la minte”, zice, cu voce tare, stârnind o tresărire printre angajatele care întorc mâncarea prin tigăi. Şukru e de origine kurdă. Vine din sud-estul Turciei, unde tensiunile sunt mari şi discursurile despre separatism mai ating - pe lângă cele despre sărăcia lucie, care și ele se bucură de un real succes - corzi sensibile. „La noi, în Turcia, sunt şi partide care susţin separatismul. Eu cred că ăia au de fapt dreptate. Dar separatiştii fac puţine, nu pot, de fapt, să facă mare lucru. Că dacă fac, sunt interzişi. Dacă insistă, le interzice să facă politica. Cum a făcut şi aici, în România, la o doamnă care a fost ministru, parcă... Deci, o să câştige cu siguranţă AKP!”, încheie, cu o fermă opinie, turcul. Crede că sub guvernul lui Erdogan au început şi kurzii să mai aibă drepturi. „Acuma se vorbeşte măcar despre asta. Înainte de AKP, deloc nu se vorbea! Chiar am văzut aseară la televizor un profesor turc care spunea că asta e cea mai mare problemă, kurzii. Trebuie rezolvată problema kurzilor, pentru liniştea ţării. Că dacă vor să meargă în Europa, Europa cum să vorbească cu ei, dacă nu rezolvă? Şi Erdogan e dispus să rezolve cu kurzii”, crede Şukru.
Otomanii şi un „Vadim” turc
Problema cu CHP, principalul partid de opoziţie care concurează în cursa electorală de mâine, ar fi, în opinia lui Şukru, că „nu poate să îmbrăţişeze toată Turcia”. „Că Turcia e mare, sunt multe naţii care trăiesc de mii de ani acolo, iar ei mai mult ţin cu armata! Apoi, mai avem un partid de naţionalişti, cum e Vadim Tudor, că eu le urmăresc. (La televizor, în România, râd de două persoane: unul e Gigi Becali, a doua persoană e Vadim Tudor. Nu ştie ce vorbeşte, dar nu e incult). Aşa e şi partidul ăsta din Turcia, de la naţionalişti. Şi, apoi, ei ţin cu mafioţii!”, spune Şukru. Dacă ar fi să dea sfaturi celor care votează acum în Turcia, Şukru i-ar îndemna să se uite la istoria lor, înainte de a lua vreo decizie. Pătrunde abrupt într-o analiză a motivelor decăderii Imperiului Otoman, ca argument la nevoia de modernizare a noii Turcii, sub Erdogan. „A venit vremea ca să schimbe Turcia. Că otomanii de ce au pierdut? Că n-au putut să se modernizeze. Şi au rămas în urmă. Bine că a venit Kemal Ataturk. A fost foarte deştept, pentru Turcia a fost un noroc. Nu mă interesează ce caracter avea, ce mentalitate. Mă interesează că măcar ne-a salvat, zona aia a salvat! Că Siria e lângă noi, de exemplu. Eu sunt de la 50 de kilometri distanţă de Siria. Şi e o diferenţă foarte mare între Turcia şi Siria. La ei nu se vorbeşte de politica, de nimic. Puteam să fim şi noi la fel!”, spune Şukru.
„Nu vor turcii în UE”
Atmosfera e destul de tensionată acum, în Turcia, de alegeri. Mai ales în zona de sud-est, unde sunt kurzii şi de unde e şi concetăţeanul lui Şukru, Eşber Ramnali, ce ia loc acum la masă, obosit, ca după o cursă lungă prin căldura Bucureştiului. Tensiune mare era acasă la el. „Şi, în afară de asta, era şi gălăgia!”, zice turcul. Partidul kurzilor organizase proteste destul de ample. Violenţe? Nu se ştie, zice Eşber. „Dar sigur o să iasă. De exemplu, unde se dă votul, la urne, cum le zice. Acolo s-ar putea să facă kurzii probleme”. Eșber a votat deja, la aeroport, când a pornit spre România, în urmă cu două săptămâni. Votul lui va fi numărat abia duminică. Nu e un secret, a votat pentru Erdogan - un prim-ministru autoritar, din câte îl descrie Eşber, dar care „face treabă”. Crede că aşa ţara sa va continua să se modernizeze. „S-au schimbat multe cu AKP. A făcut nişte autostrade, au făcut multe. Aşa că am dat vot la AKP. Poate am greşit!”, spune Eşber şi începe să râdă, zguduindu-se, din tot corpul, ca de-o şotie nebună. Treaba e totuşi destul de serioasă, până la urmă. Din câte povestesc Şukru şi Eşber, turcii, în mare lor majoritate - mai ales în zonele profund islamice şi tradiţionaliste - nu prea vor să intre în UE, țel promovat public de ani de zile de politicienii turci. „Tinerii vor să intre, că noi suntem cu afacerile. Ceilalţi nu prea mai vor, că zic că Uniunea Europeană vrea să ne schimbe religia, că noi suntem musulmani”, spune Şukru. Eşber întăreşte ideea: „Nu vor turcii în UE! Unii vor să meargă că găseşte servici. Unii vor pentru viza, pentru plimbare, pentru afaceri. Dar nu le place, că Uniunea pune nişte cote. De exemplu, noi avem nişte mâncări cu condimente diferite, dar ei zice că mâncarea asta e interzisă, că nu e ingienică sau nu ştiu cum, că e toxică. În afară de asta, turcii nu vor în UE că oamenii se uită și văd Grecia ce a păţit, România ce a păţit, criza, cum suferă lumea. Şi nu mai vrea!”.
„Nu ne ajută la ambasada să votăm”
Nu tot fast-food-ul ţine cu Erdogan, e clar. Timidul bucătar turc Hasan Savaş, în vârstă de 58 de ani, provenit dintr-o regiune vestică, de la graniţa Turciei cu Bulgaria, e prezentat, cu fast și umor, de patronul Şukru drept principalul său opozant în ale politicii din mica încăpere. „Suntem opus unul de altul ca părere. Dânsul ţine cu partidul kemalist, care e cu Ataturk, care are cu „turcismul”. Eu sunt un pic cu religia, cu AKP, dar nu aşa, de tot”, zice Şukru. De la tejghea, Hasan Savaş e reţinut. El ar fi votat, dacă avea cum. Dar a auzit că trebuie să se deplaseze pentru asta până la graniţa cu Turcia, că la ambasadă nu pot vota turcii plecaţi în străinătate – Biroul Electoral Suprem al Turciei a luat, acum câteva luni, decizia ca procesul electoral peste graniță să aibă loc doar la urne amenajate în puncte vamale, nu la ambasade sau consulate, de exemplu. Autoritățile au sugerat că e vorba de probleme legate de implementarea sistemului de votare electronic peste hotare, de aici și decizia. Mulți imigranți turci au bănuit însă o încălcare voită a drepturilor. De alături, Eşber crede că ar avea legătură mai degrabă cu simpatiile politice ale turcilor din diaspora: „E vorba că mulţi turci plecaţi sunt stângaci, un fel de socialişti, vreo 60% dintre ei. Şi niciodată nu dă vot la AKP, că ăştia sunt dreptaci. De aia nu ne ajută să votăm la ambasadă”, spune turcul. „Așa că trebuie mers la graniţa cu Bulgaria ca să votezi. Au plecat mulţi, cu autocare, de aici. Dar eu nu mă duc, e departe”, spune, trist, și bătrânul Hasan. El e dintr-o zonă „mai civilizat” a Turciei, din câte zice. Asta o atestă şi conaţionalii săi mai tineri. În regiunea lui Hasan voturile zboară către socialişti, de obicei, către cei despre care Hasan crede că reprezintă „oamenii educaţi, cu facultate”. Votanții de acasă de la Hasan au alt aer, se umflă un pic bătrânul, sunt altfel decât cei din zona lui Şukru, de exemplu - acolo-s mulți kurzi, topiţi de sărăcie şi cărora le iei votul cu promisiuni şi discursuri despre Allah, povestesc bărbații. „Eu votam cu socialiştii, dacă era”, concluzionează brusc Hasan. „Dar cred că iese tot Erdogan, AKP”, ridică din umeri bătrânul și dă, fără regret, politica pe bucătăria sa unde, printre condimente, cărnurile tot sfârâie, mereu, pe plită.