La intrarea Dunării în România, printre pescari pluteşte un val "toxic" de îngrijorare că poluarea ar putea "ucide" pescuitul pe o perioadă nedeterminată.

"Valul toxic" care a ajuns pe Dunăre în urma accidentului din Ungaria se îndreaptă domol spre România. Deocamdată, e mai de grabă vizibil pe ecranele televizoarelor decât cu ochiul liber. Totuşi, deşi autorităţile asigură că nu vom avea niciun fel de probleme -"pata roşie" se va dilua până va ajunge la Baziaş, spun specialiştii -, în localităţile din Clisura Dunării, pescarii stau cu inima strânsă: te pomeneşti că anunţă vreun "costum" de pe la Capitală că nu mai au voie să pescuiască în apele fluviului şi se vor trezi că trebuie să găsească altă metodă să-şi câştige traiul.

Doar că şi cu metodele astea alternative ar fi câteva probleme "minore": locurile de muncă de aici nu sunt chiar la fel de multe ca peştii din baltă. Pescarii se tem că, dacă pescuitul va fi interzis după dezastrul ecologic, vor fi nevoiţi să emigreze, "ca tot românul".

Cu ochii pe valurile Dunării

De când s-a produs accidentul din Ungaria, localnicii din Baziaş se uită cu ceva mai multă atenţie pe luciul apei, după vreun peşte mort, după vreun semn că "apa roşie" se întinde dinspre sârbi pe Dunăre. Ei ar fi oricum primii români care ar afla dacă e vreo picătură de Dunăre poluată. Dar deocamdată nimeni nu a intrat în panică.

Vineri, cu două zile înainte de data anunţată pentru intrarea "apei roşii" în România, la Baziaş, pe Dunăre, se vedea barca angajaţilor de la Apele Române care analizau PH-ul apei din patru în patru ore, iar, la mal, Radu Aciobăniţei, unul dintre pescarii cu "sediul" în localitate, îşi număra peştii din barcă. Câţiva şalăi, mai mulţi caraşi. E şi o ştiucă măricică. O captură simpatică şi care îl face pe Radu să zâmbească chiar şi în această zi, cu veşti deloc vesele, despre o eventuală poluare. "Ce să fac? Dacă nu ne mai lasă pe baltă, asta e, stau acasă", zice posomorât pescarul.

Abia ce s-a mai oprit şi vântul care a bătut nebuneşte timp de o săptămână, de nu a putut întinde nimeni măcar o aţă pe apă. Radu a fost nevoit să stea la mal două zile. Timp berechet pentru dezbateri despre poluare, pentru o bere, pentru plimbări cu ATV-ul sau pentru zborul cu parapanta - noul hobby al pescarilor din Baziaş, unul uşor în contratimp cu spiritul deloc zbuciumat al pescuitului.

DILEME LA PESCUIT

"Fiind aici, cu Dunărea, ce altceva poţi face?"

Radu Aciobăniţei tace, cu un aer contemplativ, undeva pe malul "gârlei". Nu prea se înghesuie să-şi dea cu părerea. Nici despre "apa roşie", nici despre vreun subiect de altă natură. Spune doar că, dacă vine "valul toxic" pe Dunăre "e foarte rău".

Destul de pesimist, omul n-are mari speranţe că n-o să se simtă efectele accidentului de la unguri. "Oricum ne-ndăunează şi pe noi", reduce povestea, cu un aer trist, pescarul. "Că poate moare peştele, că s-ar putea închide şi pescuitul. Totul e posibil...".

Trei viziuni despre poluare

E drept, nu e prima dată când, pe lângă peşti, pe Dunăre plutesc şi veşti alarmante. De fapt, printre pescarii strânşi în baraca de pe mal - mai tineri sau mai vârstnici - există trei versiuni despre experienţa poluării pe Dunăre.

Unu: "Niciodată n-a mai fost aşa ceva", după cum afirmă cei mai tineri, puţin cam grăbiţi în explicaţii. Doi: acum trei ani, îşi aminteşte Radu, venise tot aşa o alarmă că s-ar putea opri pescuitul pe o perioadă nedeterminată, în urma unei scurgeri de motorină de la sârbi ("Da' n-o venit. Tot aşa o luat măsurători, au venit oamenii, tot, dar n-o venit. Aşa că, nu ştiu ce să cred", spune Radu). Şi trei: "Aşa grav a mai fost doar când era război la sârbi şi au bombardat americanii rafinăriile, de s-a înnegrit apa! A plâns Dunărea!" - experienţă relatată de la înălţimea birourilor din Primăria Socol.

Pe apă, deocamdată, e curat. Radu s-a convins cu ochii lui încă de dimineaţă.

"Ne omoară vânturile"

Pescuieşte de opt ani în apele tulburi de la Baziaş, face parte dintr-o asociaţie de pescari cu vreo sută de membri. Cu un ton ezitant, mai mult printre dinţi, Radu zice că o să se conformeze la ce vor dicta autorităţile. "Dar numai dacă ne anunţă, altfel, nu! Dacă ne anunţă cineva că nu mai putem ieşi la pescuit, n-o să ieşim. Doar nu-s nebun!".

Ce ştie pescarul despre accidentul care a întors pe dos Europa se traduce prin fraze simple: "Ştiu doar de la televizor că pe la unguri nu-ştiu-ce a explodat nu-ştiu-ce. Da' ce-o fi, cum arată, ce îi, nu ştiu". E "mâl roşu", e "ceva care înroşeşte apa", pui mâna pe el, te arzi, "chestii d-astea".

Radu preferă să păstreze un spirit realist în chestiunea asta. Oricum, mare lucru nu are cum să facă: "Dacă vine apa roşie, n-avem ce face. Nu-s ungurii de vină, necaz e şi pentru ei, şi pentru noi. Că, dacă ne opreşte de la pescuit, taxele trebuie să le plătim oricum. Ne loveşte tare de tot". Treaba asta cu pescuitul e oricum de pe-o zi pe alta. E după cum bate vântul. La propriu. "Pe noi mai degrabă ne omoară vânturile astea, că nu poţi ieşi pe apă cu zilele. Că de poluare nu ştim noi", zice pescarul. De greu, e greu oricum, cu sau fără pete roşii toxice, se vaită el. Că nu se îmbogăţeşte nimeni din pescuit, adaugă Radu. "Asta e supravieţuire. Că aici în zonă, fiind aici cu Dunărea, ce altceva poţi să faci?", conchide pescarul.

Despre fericire şi o parapantă

Pescarul Dani, colegul ceva mai solid al lui Radu, curăţă nişte caraşi pe care-i aruncă apoi vesel la mâţele aciuate în baracă. A avut o zi bună. Are barca plină de ştiuci mari care zvâcnesc cât le cercetează mândru. Dani e destul de tranşant când vine vorba despre posibilităţile financiare din zonă. "Singura chestie pe care poţi s-o faci dacă opreşte pescuitul în zonă e să-ţi pui palma-n fund şi s-o tai afară", aproape că strigă pescarul.

Între colegii de pescuit se iscă o mică dezbatere: vor ieşi sau nu la peşte, indiferent de ameninţare? Concluzia vine tot de la Dani: "La cât de mediatizat e totul, nu poţi să iei din peşte dacă se îmbolnăveşte. Că nu ţi-l cumpără nimeni. Ce-ai să faci cu peştele? Stai cu el!".

Dani explică de ce e totuşi o chestiune gravă: are doi copii acasă, altceva nu ştie să facă. "Noi suntem fericiţi dacă pescuim. Va fi cel mai rău pentru noi. Asta ne mai lipsea. Şi-aşa ne opreşte câteva luni în fiecare an să mai pescuim - lunile de pro hibiţie", se enervează pescarul.

S-a enervat şi când a auzit de "apa roşie" la televizor. A simţit "ce simte omul de la fabrică când i se spune că ar putea să fie dat afară de la lucru". În ciuda perspectivelor sumbre şi a tonului posomorât, câteva minute mai târziu, Radu Aciobăniţei ţine să demonstreze că pescarii din Baziaş au totuşi spiritul tânăr şi buzunarele destul de largi atunci când au chef.

Descrie că şi-au luat ATV-uri şi arată cum, într-un dulap din baracă, ţin la loc de cinste o parapantă. "Cadou din Germania." Cu ea, de vreo trei săptămâni, îşi completează zilele când vântul nu-i lasă să pescuiască. Ideea a venit tot privind pe malul sârbesc cum stau vecinii în aer cu parapanta. "Stăteau nemişcaţi, aşa, se uitau la noi. Şi am zis cu băieţii: «Da' ce, mă, noi de ce nu putem să facem la fel?». Cum ei pot şi noi, nu?", zice pescarul. Aşa că a învăţat singur să mânuiască parapanta. E frumos sus. Urât a fost doar prima dată. Aproape că şi-a rupt picioarele într-o pădurice, la aterizare.

"Noi suntem fericiţi dacă ne lasă să pescuim. Va fi cel mai rău pentru noi dacă e poluare. Asta ne mai lipsea. Şi-aşa ne opreşte câteva luni în fiecare an să mai pescuim, în lunile de prohibiţie." DANI, pescar din Baziaş LA PRIMĂRIE

"Ce putem noi să facem?"

La Primăria comunei Socol, unde este arondat şi satul Baziaş, vineri încă se mai aşteptau semne de "la centru" în legătură cu posibilul val de poluare care ar afecta zona.

Valentin Ghiţă, primarul localităţii, a aflat de "viitură" din presă, nu pe cale oficială. "Oficial nu ne-a anunţat nimeni, pe linia prefecturii sau altceva. Doar din mass-media, ce am văzut la televizor. În cazul în care vine apa roşie, primăria, concret, poate doar să-i anunţe pe cei de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Reşiţa şi să aştepte. Suntem legaţi de mâini în astfel de cazuri. În funcţie de ce decid cei de la ISU, vom face front comun. Deşi, la o chestie chimică, ce putem noi face? Vă daţi seama...", a explicat primarul.

Optimist, edilul nu s-a arătat prea îngrijorat de viitorul pescuitului din Baziaş. "Noi avem cinci pescari. Cei mai mulţi îs de fapt din Moldova Nouă. Localnici îs doar doi, dar şi ăia nu se prea ţin de lucru. Nu mai e nici pescuitul chiar aşa o activitate aici. Nu se mai trăieşte din peşte de mult. Sub nicio formă n-ar fi o lovitură economică aici cu poluarea asta. Pescăria e o activitate care a decăzut complet la noi. Cum ar veni, nu e reprezentativ nimic!", a spus Valentin Ghiţă.

VIITURA S-A DILUAT

Borbely: "Nu există pericol de contaminare"

Antoaneta Etves

Ministrul mediului, Laszlo Borbely, a declarat, ieri, că pe sectorul românesc al Dunării nu există un pericol iminent de poluare. "Nu există pericol de contaminare. Viitura poluantă s-a diluat în Dunăre şi, conform calculelor făcute de specialişti, la intrarea ei în România, apa va avea un nivel al PH-ului în limite normale şi va fi comestibilă. Oricum, toate autorităţile sunt pregătite, prelevăm probe de apă din Dunăre din patru în patru ore, iar mâine (azi - n.r.) este posibil să avem şi o şedinţă a Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă", a declarat Laszlo Borbely.

Unda poluantă din Ungaria ar urma să intre azi în România pe la Baziaş.

Monitorizare în mai multe judeţe

Potrivit unui comunicat al Autorităţii Naţionale Sanitar- Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, medicii veterinari şi specialiştii din cadrul direcţiilor Sanitar-Veterinate şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Caraş-Severin, Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Tulcea, Brăila, Constanţa, Ialomiţa şi Galaţi monitorizează parametrii fizico-chimici ai apei în cadrul laboratoarelor DSVSA.

Totodată, va fi asigurată monitorizarea permanentă a oricăror posibile afectări ale statusului de sănătate a peştilor, păsărilor şi animalelor din localităţile de pe parcursul Dunări.

Experţii UE ajung azi în Ungaria

Un grup de cinci experţi europeni, specializaţi în decontaminare, urmează să sosească astăzi în Ungaria, la solicitarea autorităţilor de la Budapesta. Experţii din Germania, Austria, Belgia, Franţa şi Suedia se vor deplasa în vestul ţării, în regiunea Ajka, acolo unde s-a produs catastrofa ecologică de săptămâna trecută, cu scopul de a evalua situaţia şi a identifica soluţii pe termen scurt şi mediu pentru decontaminarea zonei afectate.

Specialiştii europeni vor evalua, în special, impactul pe care reziduurile chimice îl au asupra solului şi al apei.

Citiţi şi:

• Ungaria: riscul unui accident ecologic, semnalat din 2006
• Efectele poluării de pe Dunăre se numără cu anii
• Monitorizare pe Dunăre, la Baziaş, în urma dezastrului ecologic din Ungaria
• Catastrofa din Ungaria, mai gravă decât scurgerea de cianuri de la Baia Mare?
• Ungaria cere ajutor la UE. Borbely: Nu există pericol de contaminare a Dunării