Una dintre expresiile acestei acuzații constă în sintagma Guvernul Dragnea-Dăncilă folosită în conținutul Moțiunii de cenzură, depuse în chip nefericit de o Opoziție tot mai amatoare în bătălia politică. Pe parcursul discursului de la ședința Consiliului Național, Liviu Dragnea s-a plîns de marile slăbiciuni din activitatea unor instituții guvernamentale precum ANAF, Oficiul pentru protecția consumatorului. Spectacolul friza ridicolul. Liviu Dragnea a schimbat în doar doi ani doi premieri, a dat afară și a numit pe cine a vrut el dintre demnitari, a pus-o pe Viorica Dăncilă premier, deși în partid sînt sute de persoane mult mai bine pregătite pentru funcția asta. Dacă ar vrea – comentam într-o emisiune tv – Liviu Dragnea nu numai că ar putea schimba peste noapte conducerile celor două instituții, dar mai mult ar putea desființa și instituțiile respective. Că instituții din subordinea Vioricăi Dăncilă ar putea să se fofileze cînd vine vorba de îndeplinit niște indicații, e posibil. Dar că atotputernicul Liviu Dragnea să se lamenteze că ele se fac că plouă cînd vine vorba de înaltele comandamente desprinse din Programul PSD de Guvernare, asta chiar că ține de fantezia deșuchiată. Am presupus că Liviu Dragnea le-a folosit exemplul pentru a dovedi cît de repede se concretizează în măsuri mustrările sale publice. De la ședința Consiliului Național au trecut nu mai puțin de trei săptămîni. Dinspre instituțiile urecheate nu s-a auzit, de atunci, nici un vaier, dar mai ales nici o tresărire menită a ne semnala că mustrările, dacă n-au stîrnit panică, atunci măcar au provocat interes. 

Am urmărit cu atenție interviul dat de Liviu Dragnea în cadrul emisiunii Sinteza zilei din 27 decembrie 2018. Nu sînt și n-am fost niciodată un chibiț politic. Am văzut în 51 de ani de presă prea multe urcări și căderi pentru a-mi face dintr-un politician un idol sau dimpotrivă un dușman. Mă uit la politicieni, la evenimente și la fapte cu detașarea unui marțian care ar comenta finala unei cupe de fotbal la un campionat mondial de pe Pămînt. Respectivului nu-i trezește nici o emoție întrecerea. Sub acest semn am urmărit interviul lui Liviu Dragnea. Și mi-am dat seama pe parcurs de ce are Liviu Dragnea capital politic la masele PSD-iste. Are pentru că lasă impresia în tot ce face și spune a unui tătuc stăpîn pe sine, un baron local care zîmbește băbuțelor din județ și le întreabă ce le mai fac nepoții, chiar și cînd acestea n-au așa ceva. Această liniște a personalității sare în ochi pe o scenă politică marcată de isterii funambulești. Cînd citești o pufnire scrisă a lui Ludovic Orban ai impresia că autorul mai are un pic și se rostogolește pe jos cu spume la gură. Klaus Iohannis e și mai și în incapacitatea de a-și ascunde ranchiunele. Dacă ar fi fost tanchist în Armata Germană ar fi dat peste noi cu șenilele.

Dacă îl urmăreai pe Liviu Dragnea la Sinteza zilei, te întrebai, chibiț PSD-ist fiind, cum de nu e zbuciumat, neliniștit, speriat, descumpănit. Habar n-am dacă așa e omul Liviu Dragnea. Știu însă că electoratul PSD s-a dat în vînt după Nevoia de liniște cerută de Ion Iliescu și a apreciat întotdeauna sentimentul de calm transmis de un politician. La finele interviului mi-am dat seama că greșisem luîndu-l pe Liviu Dragnea peste picior în cazul mustrărilor sale. Și în acest discurs Liviu Dragnea s-a plîns de prestația unor instituții guvernamentale. Spre deosebire de cazul discursului de la Consiliu, nu m-am mai întrebat retoric de ce se plînge Liviu Dragnea de activitatea acestor instituții ca și cum n-ar fi la putere, ci în Opoziție. Asta deoarece – mi-am dat seama pe parcursul interviului – de la ședința Consiliului Național al PSD Liviu Dragnea joacă teatrul celui din Opoziție, celui care denunță, fără a face ceva, deoarece n-are pîrghiile necesare. Să-i scape lui Liviu Dragnea puterea asupra Guvernului? Nici vorbă. Liviu Dragnea rămîne mai departe Jupînul Guvernului și al Partidului. Lamentările despre instituțiile guvernamentale fac parte din campania electorală pentru prezidențiale declanșată de Liviu Dragnea prin discursul la Consiliu și continuată prin interviul de la Antena 3. ANAF și Protecția consumatorului erau denunțate în cadrul principalei teme de campanie a candidatului prezidențial Liviu Dragnea:

Denunțarea exploatării la care e supusă România din partea capitalului străin. La un moment dat, această temă e expusă pe scurt astfel de către Liviu Dragnea: „Să nu se piardă controlul, domnul Gâdea. Deci, pînă acum ce a fost în România? Cum controlăm noi această ţară? Păi, în primul rînd trebuie să o controlăm economic. Păi, hai deocamdată sau, mă rog, în primă fază să luăm resursele, să intrăm cu brutalitate şi foarte ofensiv şi foarte agresiv pe piaţa românească în toate domeniile, în construcţii, în comerţ, în energie, în ce vreţi dvs, în sistemul bancar, în ce vreţi, în agricultură, şi românii nu ştiu ce să facă cu banii, deci nu le putem lăsa, cel puţin în secolul ăsta, impozitele şi taxele care ar trebui să rămînă la ei şi trebuie să le luăm noi, prin nişte artificii. Şi acum, dacă întîmplător există un DNA, care nu se ia de nici o companie străină, n-are voie, normal, să se ia, şi mai face şi curăţenie în faţa noastră, adică firmele de construcţii, ori în puşcărie ori morţi, firmele nu ştiu care închise, altele în faliment, altele în insolvenţă, cu o singură excepţie, insolvenţa veşnică cum e la Realitatea… ”

Tot cea ce spunea el despre multinaționale avea nota definitorie de dezvăluiri, de parcă n-ar fi fost vorba de liderul partidului de guvernămînt, ci de un jurnalist de investigație care strigă în pustiu: „Suntem de-abia la început, domnule Badea, cu dezvăluirile. Ăsta e un război mult mai greu, mult mai greu decît cel cu statul paralel.”

Ipostaza ține de campania electorală. Candidatul la prezidențiale se axează pe critica stărilor de lucruri, pe dezvăluiri, pe denunțare. E și normal. Candidatul n-are putere să îndeplinească, în realitate, ceea ce mustră. De aceea și cere el votul cetățenilor. Ca, după obținerea acestuia, să facă și să dreagă. Tot de ipostaza de candidat ține și tema Statului paralel, mai puternic decît oricînd:

„Lucrurile nu sunt schimbate, adică, nu sunt… Bătălia nu e cîştigată, dle Gâdea. Este doar un an al începuturilor.”

Pe de o parte teza asta are menirea de a contracara viitoarele operațiuni DNA împotriva sa, pe de alta de a fixa o temă de candidat:

Lupta nu s-a încheiat.

Dacă vreți ca Statul paralel să fie îngenuncheat definitiv, alegeți-mă! Discursul la Ședința Consiliului m-a surprins prin teza unui Klaus Iohannis păpușă a Sistemului. Cred că am și făcut haz pe seama imaginii unui Eduard Hellvig mergînd la Cotroceni și spunîndu- i lui Klaus Iohannis că-i scoate dosarul dacă nu blochează activitatea PSD. E o teză în conflict cu adevărurile realității. Klaus Iohannis nu e păpușa. E păpușarul Sistemului. În interviul de la Antena 3, Liviu Dragnea a reiterat teza Păpușii Klaus Iohannis:

Realizator: Cine a condus şi cine conduce acest sistem?

Liviu Dragnea: Nu Iohannis. Deci Iohannis este o păpuşă. El e un beneficiar care sigur că se bucură şi mai dă şi ordine sau mai are şi cereri la acest… Este această grupare de oameni, acum, se pare că cel mai influent în această grupare e Pahonţu, el avînd deja experienţa trecută, cînd a crescut sub Traian Băsescu.”

Și dacă ai auzi teoriile astea la un spectacol de revistă n-ai rîde, pentru că sînt prea gogonate. Lucian Pahonțu, un milițian cu creierul în moletierele care put, conduce Sistemul care îl joacă pe Klaus Iohannis ca pe o păpușică! Dacă vedem în cele susținute despre Klaus Iohannis aserțiunile unui candidat, vom înțelege că Liviu Dragnea are drept altă temă a campaniei imaginea unui Klaus Iohannis neputincios, biet manechin, păpușă a altora. Teza neputinței e asumată însă și de o parte a electoratului lui Klaus Iohannis. De ce a ales Liviu Dragnea această imagine? Mai întîi pentru că ea e confirmată de stilul de lucru al președintelui, dominat de impresia că nu vrea să-și bată capul, că e scos din sărite cînd trebuie să rămînă în București, departe de nevastă. În al doilea rînd, românul are o părere proastă despre un președinte care e o păpușă. Dacă ar susține că Klaus Iohannis e Jupînul, e Șeful, e cel care blochează PSD, românii, cu un mare apetit pentru Mîini forte, pentru Stăpîni, ar fi de partea lui Klaus Iohannis.

Te-ar putea interesa și: