Editura Evenimentul si Capital

Deși atent organizată, orice Mișcare spontană are temeiuri în realitate. Ca și cea împotriva PSD din ultimul timp! | ROMANIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 20 Comentarii | 3726 Vizualizari

De 26 de ani urmăresc așa zisele mișcări spontane din România postdecembristă. La unele am fost prezent ca jurnalist, dînd seamă despre ele în reportaje și comentarii.

Pe altele le-am observat ca Istoric al clipei.

Am studiat și mișcările spontane din timpul domniei lui Carol I, cele poreclite la vremea respectivă Răsturnarea Guvernului de Jos în Sus.

Aceste Mișcări, inițiate și organizate de Opoziție și vizînd șantajarea Regelui cu Strada, au fost ironizate crunt de Caragiale.

Ca și Caragiale, eu nu cred în spontaneitatea Mișcărilor de protest din România, indiferent de timp istoric. N-am crezut în spontaneitatea Mișcării din decembrie 1989, binecuvîntată de Ion Iliescu cu formula diversionistă de Revoltă spontană.

N-am crezut în spontaneitatea Mişcării de protest din ianuarie 2012, împotriva Guvernului Băsescu-Boc.

Nu cred nici în spontaneitatea Mişcării din seara de duminică, 29 ianuarie 2017. Cea din ianuarie 2012 a fost organizată de PSD, cu sprijinul mediatic al Antenei 3.

Cea din ianuarie 2017 a fost organizată de PNL, USR, cu sprijinul masiv al Binomului SRI-DNA, atît prin nuclele de manipulare a mulţimii (în mare parte venită, vorba lui Caragiale, la Luminaţie, la un eveniment colectiv de genul salvelor de artificii), cît şi prin reţelele sociale, dirijate de o Divizie a SRI, specializată în aşa ceva.

Numai că, Istoric al clipei fiind şi, îndeosebi, Istoric al clipei înarmat cu învăţătura lui Marx despre faptele istorice, nu-mi pot permite să neglijez un adevăr:

Fapt istoric, orice Mişcare spontană organizată are temeiuri în realitate.

Fără temeiuri în realitate, nici o mișcare spontană nu poate fi organizată. Altfel spus, chiar dacă organizată, orice Mişcare spontană de proporţiile zilei din 29 ianuarie 2017 îşi are cauzele într- o stare de spirit a unei părţi a opiniei publice.

Fără această stare de spirit n-ar fi fost posibile Mişcările spontane organizate în decembrie 1989, în vara lui 1990, în ianuarie 2012, în noiembrie 2014, în noiembrie 2015 şi în ianuarie 2017.

Oricît s-ar strădui forţele mai mult sau mai puţin oculte, mişcările spontane nu reuşesc organizatorilor dacă ele n-au în starea de spirit a opiniei publice scînteia din care izbucnește flacăra. În cazul Mişcărilor din ianuarie 2012, starea de spirit anti Băsescu-Boc izvora din tăierile de salarii şi din exasperarea USL de a se vedea mai departe în Opoziţie.

În cazul Mişcării din ianuarie 2017, organizatorii au exploatat starea de spirit anti-PSD a unui mari părţi a electoratului, dar şi frustrarea PNL şi USR în faţa dezastrului din 11 decembrie 2016. În cazul frustrării celor două partide trebuie să adăugăm şi exasperarea electoratului de Dreapta în faţa băltirii PNL, formaţiune dinspre care nu vine nici o boare.

Nici măcar a morţii! Starea de spirit anti-PSD constă în suspiciunea că acest brav moştenitor al FSN e un protector al celor care au jefuit şi jefuiesc bogăţia naţională.

Această imagine s-a format în cei 26 de ani de postdecembrism.

Printre altele ea îşi are cauza reală în dominarea României între 1990-1996 de către FSN, mai întîi, şi de PDSR, mai apoi.

Liderii PNŢCD şi PNL, în Opoziţie fiind, n-au avut cum să se îmbogăţească prin jefuirea ţării.

Liderii FSN şi PDSR au fost la Putere în primii ani postdecembriști, anii în care avuția lăsată de comunism se oferea pe tavă doritorilor.

Și astfel, o Putere de Stînga a dat pe cei mai bogaţi oameni din România. Îmbogăţiţii peste noapte au purces de îndată la o aroganţă ciocoiască ieşită din comun.

Spectacolul bogăţiei afişate, al ghiorţănismului din prestaţia publică, al aroganţei ciocoieşti, a dus la un paradox: Împotriva partidului de Stînga PSD s-a închegat o ură de tip comunist.

Acestă ură s-a manifestat şi se manifestă împotriva oricărui om de afaceri român, considerat ca îmbogăţit prin furt. Cum mulţi tineri lucrează la multinaţionale, în privinţa capitalismului autohton starea de spirit nu diferă de cea a Proletariatului de pe vremuri

Din 1990 şi pînă acum FSN, PDSR, PSD n-au reuşit să se afirme ca partide ale confruntării fățișe, bărbăteşti cu o parte a opiniei publice.

Ori de cîte ori a fost la Putere, după o perioadă de modestie tipică Opoziţiei, PSD a devenit arogant.

Iar principala expresie a aroganţei a fost refuzul de a-şi explica deciziile, de a-şi face transparente manevrele.

Tiriac, decizie CLARA. Si-a anuntat apropiatii ACUM. EXCLUSIV

Pagina 1 din 2


Tag-uri: psd, romania, basescu, boc, sri, pnl, pntcd



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI