Cei mai negri ani ai comunismului in Romania au coincis cu perioada adolescentei decreteilor.
Dorinta lor de cunoastere a fost franata de prea multe lipsuri care i-au marcat pentru totdeauna. Au aceleasi amintiri: prea des au stat noaptea la cozi pentru lapte, prea rar isi permiteau sa viseze si prea putine optiuni au avut. Dupa 1989, multi au plecat din tara, in cautarea a ceea ce le-a lipsit.
Publicam astazi o scrisoare primita pe decreteii@evz.ro, elocventa pentru viata adolescentilor de dinainte de Revolutie:
„Sunt ofiter, ma aflu in Bagdad de trei luni si jumatate si va trebui sa mai stau inca aproape trei luni, daca Cel de Sus nu hotaraste altceva in ceea ce ma priveste. Sunt nascut in 1968, deci inca nu am 40 de ani, dar toata lumea stie ca anul acela a fost a doua generatie de decretei.
M-am nascut, am copilarit si am trait in Pitesti pana in 1990, an dupa care - la terminarea scolii militare - am luat repartitie in Bucuresti. In perioada de pana in 1990 am fost pionier din clasa a II-a pana in clasa a VIII-a, cand a trebuit sa ne faca utecisti, bineinteles functie de merite si rezultate la invatatura. Spre bucuria si mandria mea, nu am fost facut membru al PCR, deoarece a venit Revolutia din decembrie, pe care o stim cei care am trait-o atunci.
Ce pot sa va spun... la momentul acela, in Pitesti se ajunsese la rationalizarea benzinei la 10 litri de benzina pe luna, erai arondat numai la o anumita statie de benzina, te asezai la coada, caci bineinteles ca nu avea mereu, bagai benzina, nici mai mult nici mai putin de 10 litri, te bifa in catastif si la revedere. Norocul nostru a fost Petrochimia, de unde se baga in rezervoare orice fel de lichid apropiat benzinei, fapt care ducea la uzura avansata a setului motor, pe care apoi nu-l gaseai de cumparat, doar „la furaciune”. Trebuia sa gasesti omul care trebuie si aveai tot ce voiai ca piese de schimb la Dacia, iti aduceau si o masina completa, daca voiai.
Painea in Pitesti era pe cartela, functie de cate persoane erau in familie, pe zile, pe luna, niste bonulete mici pe care era trecuta data - vorbesc de painea alba. Curentul se oprea in fiecare seara cate doua-trei ore, dar neaparat pana la 20.00, cand incepea telejurnalul, cea mai importanta emisiune din vastul program ce tinea pana la 22.00. La restaurante si baruri ori discoteci, ultima comanda era la ora 21.00, dupa care, la 22.00, iti stingeau lumina, nu mai vorbesc ca Ceausescu daduse ordin sa se ia toate perdelele din geamurile de la restaurante, cica sa fie totul la vedere.
Apoi, carnea, uleiul si zaharul erau si ele rationalizate, pana si hartia igienica sau vata medicinala au devenit o problema: cand le gaseai, cumparai cat de multe puteai, dupa cozi interminabile. De produsele din lapte, ce sa mai vorbesc... se aseza lumea la coada de seara pentru a doua zi si nu se dadeau decat doua sticle de lapte, doua borcane de iaurt, doua sticle de sana si doua pachete de unt; branza, cand o gaseai, era sarbatoare, iar de cascaval ce sa mai vorbesc, doar pe la nunti sau botezuri.
In scoala militara aveam paine alba numai la supliment, in rest numai paine neagra. In schimb, pot spune ca anii mei de liceu, clasele a XI-a si a XII-a, au fost cei mai frumosi ani din viata mea, am fost absolvent al Liceului de Matematica-Fizica nr. 1 din Pitesti si ma mandresc cu acest lucru.
Sunt foarte multe de spus despre noi, cei care ne-am nascut in acea perioada, dar ma opresc aici. Va multumesc!”
Marian Liviu Razvan
Cititi si:
Decretul lui Ceausescu a ucis-o si pe fata unui nomenclaturist