Editura Evenimentul si Capital

Decrețeii ar putea miza pe imigranți pentru plata pensiilor. Ce alte surprize le rezervă viitorul pensionarilor după 2030

14-10/ciprian-465x390
Autor: | | 3 Comentarii | 548 Vizualizari


Cele două componente – publică, respectiv privată – sunt expuse în mod diferit riscurilor demografice şi macroeconomice, dar şi politice. Principalul scop, în gândirea unui sistem de pensii, trebuie să aibă în vedere posibilităţile de diversificare a măsurilor de protecţie în faţa riscurilor induse de fiecare variantă în parte. Riscul de faliment al fondurilor private de pensii şi posibilul asset meltdown determinat de epuizarea vieţii active a generaţiilor baby-boom pot fi atenuate de existenţa, în paralel, a unui sistem public de pensii. În acelaşi timp, riscul generat de fenomenul îmbătrânirii şi efectele lui evidente asupra sistemelor de pensii de tip PAYG poate fi parţial diminuat prin existenţa sistemelor de pensii de tip fully funded. Este cert, însă, că ambele sisteme prezintă riscuri, în general determinate de dinamicile demografice.

Dealtfel, Clubul de la Roma, averiza că îmbătrânirea populaţiei va afecta, într-un ritm diferit şi cu o forţă variabilă, atât schemele de finanţare a pensiilor bazate pe redistribuire (PAYG), cât şi schemele bazate pe economisire voluntară şi pe investire (fully funded). Cu alte cuvinte, având în vedere avantajele şi dezavantajele expuse mai sus, atât la sistemele de pensii de tip PAYG, cât şi la cele de tip fully funded, cea mai bună soluţie, cel puţin pe termen mediu, pare a fi una mixtă, care să combine avantajele ambelor tipuri de sisteme. Actuala combinaţie a colectării contribuţiilor pentru pensie prin pilonul I obligatoriu de tip PAYG şi cea obligatorie prin pilonul II de tip privat poate fi o soluţie pe termen mediu, cu condiţia ca pilonul II să devină mult mai consistent în această economie a pensiilor. Chiar dacă riscul de asset meltdown poate vulnerabiliza sistemele de pensii de tip fully funded, totuşi acesta nu este încă pe deplin demonstrat şi, indiscutabil, reprezintă un risc mult mai mic ori un risc cu mult mai multe soluţii decât cel generat de evoluţia demografică. Este adevărat că, pe termen scurt, pilonul II fragilizează sistemul de pensii, prin direcţionarea unei părţi a contribuţiilor din bugetul de pensii către sistemele private de pensii. Pe termen lung, însă, având în vedere ratele de dependenţă preconizate, această variantă reprezintă soluţia care să ofere acces la pensie generaţiilor viitoare şi să asigure sistemul împotriva riscurilor generate de diminuarea masei contribuabililor.

EVZ: Ce alte soluții vedeți în acest context? Mărirea vârstei de pensionare? Până la 70-75 de ani?

Echilibrarea sistemului de pensii poate fi realizată prin schimbarea raportului dintre contribuabili şi pensionari. Acest lucru poate fi făcut prin creşterea volumului salariaţilor, fie prin preluarea unor persoane din categoria pensionari (prin sporirea vârstei de pensionare), sau prin imigranţi. Având în vedere evoluţia ascendentă a speranţei de viaţă, creşterea vârstei de pensionare pare o idee deplasată. Una este să asiguri pensii unei populaţii a cărei speranţă de viaţă este de 70 de ani şi vârsta de pensionare este 65 de ani, alta este să asiguri pensii unei populaţii cu speranţa de viaţă de 80 de ani (73,4 în prezent, pentru România). În ceea ce priveşte atragerea de migranţi care să completeze forţa de muncă deficitară, aceasta pare a fi o altă soluţie pentru acoperirea deficitului demografic. Sistemul de securitate socială din România a fost afectat de plecarea unui segment important de populaţie activă economic, însă soluţia poate veni tot în acest registru, prin atragerea pe viitor de forţă de muncă din străinătate. Totuşi, trebuie avut în vedere că această variantă ţine foarte mult de evoluţia economică a ţării. Imigranţii sunt atraşi de state cu economii în expanisune şi care pot absorbi forţă de muncă. Sunt binecunoscute cazurile unor state occidentale care după cel de-Al Doilea Război Mondial, refăcându-şi economia, şi-au completat necesarul de forţă de muncă apelând la migranţi. Sunt, de asemenea, binecunoscute cazurile mai recente ale unor state care, pentru a compensa pierderile generate de îmbătrânirea populaţiei, precum şi a celor generate de orientarea modestă a autohtonilor spre anumite locuri de muncă, apelează tot la migranţi. Este tipul de context în care cei aproximativ 2,7 milioane de migranţi români au găsit breşa necesară plecării din ţară. Deci, cu alte cuvinte, nu există o soluţie unică ci un mix de soluţii. Doar creşterea vârstei de pensionare nu va rezolva problema.

De pildă, dacă din anul 2035 vom creşte vârsta de pensionare pentru bărbaţi şi femei la 70 de ani, raportul de dependenţă economică de care vorbeam la început nu va fi 180% ci 120%, ceea ce, în opinia mea. păstrează în zona de risc sustenabilitatea sistemului de pensii.

Pe de altă parte, nici dacă am creşte rata de ocupare la 100% (ceea ce este absolut neverosimil), tot nu s-ar asigura sustenabilitatea sistemului de pensii, în anul 2060 neputând fi acoperite decât 80% din pensii.

În ceea ce priveşte „completarea” populaţiei active economic cu imigranţi, întrebarea este: „câţi imigranţi sunt necesari pentru a completa deficitul de forţă de muncă, astfel încât să poată fi asigurată o sustenabilitate a sistemului de pensii?”. Conform estimărilor realizate, numărul contribuabililor ar trebui suplimentat cu aproape 2,5 milioane pînă în 2025, încă un milion până în 2035 (când se va înregistra vârful volumului de pensionari) şi încă 3 milioane până în 2060 (când populaţia ocupată şi deci numărul potenţialilor contribuabili va înregistra cea mai dramatică scădere).

LIVE VIDEO! Vezi ACUM meciul Irina Begu - Bianca Andreescu la Miami! Premii FABULOASE la turneul american

Pagina 2 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI