Curtea de Apel Ploiești a publicat sentința în cazul fostului judecător Ștefan Fieraru, care activase în cadrul acestei instanțe, acuzat de procurorii DNA din municipiu că ar fi primit bani și foloase materiale pentru a-și folosi influența în beneficiul unei persoane. Magistrații instanței au sesizat marea problemă a rechizitoriului și au dat o decizie în consecință; Parchetul anticorupție din Ploiești se baza doar pe denunțul unui martor.
Fieraru a fost trimis în judecată în anul 2015, pentru o faptă pe care ar fi comis-o în 2008, pe vremea când activa ca judecător în CA Ploiești. La acea vreme, fostul magistrat ar fi primit de la denunțător contravaloarea materialelor de construcție și manopera unor lucrări efectuate la doua imobile pe care le deținea în Ploiesti, dar și contravaloarea unei racle dintr-un cimitir din Ploiești, conform LUJU.ro.
Mai mult, procurorii DNA Ploiești susțineau că fostul judecător era vinovat de trafic de influență, pentru că parte din înțelegerea cu martorul denunțător ar fi fost exercitarea influenței lui Fieraru pe lângă magistrații din Tribunalul Prahova, în scopul obținerii unei soluții favorabile persoanei în cauză, în dosarul penal care era judecat de instanță. Dosarul DNA împotriva avocatului a fost întocmit doar în baza relatării persoanei cu care fostul magistrat discutase în 2008, care avea acum calitatea de denunțător.
Motivarea Curții de Apel Ploiești arată că judecătorii nu au fost convinși de faptul că discuțiile purtate între denunțător și acuzat privind lucrările la un imobil din municipiu au fost efectuate cu titlu gratuit, deși nu a fost emisă o factură fiscală. Mai mult, nu s-a putut determina că aceste lucrări au fost efectuate în schimbul exercitării influenței lui Fieraru. În final, chiar martorul a recunoscut că avocatul îl rugase să cumpere materialele și să realizeze lucrările, urmând să fie plătit la final.
„In ceea ce priveste intelegerea dintre cei doi, Curtea constata ca acestia nu au incheiat un contract scris, inculpatul afirmand in declaratiile sale ca nu avea nevoie de un document scris, iar martorul denuntator a confirmat ca inculpatul i-a spus sa cumpere materialele necesare si sa efectueze lucrarile pe firma sa, urmand ca la final sa-i achite pretul. (…)
Remiterea sumei de 60.000 lei nu a fost recunoscuta de catre martorul denuntator, in declaratiile date, acesta afirmand ca nu a primit de la inculpat decat 10.000 euro. Se constata de catre instanta ca in aceasta privinta exista pozitii antagonice, inculpatul afirmand remiterea banilor, in timp ce martorul denuntator nu recunoaste acest lucru. Or, acest fapt era esential de dovedit de catre acuzare, in vederea elucidarii aspectului platii lucrarilor efectuate de martorul denuntator, in conditiile in care, suma respectiva, adaugata la cei 10.000 euro, s-ar apropia de valoarea lucrarilor evaluate prin expertiza efectuata. (…)
Curtea constata ca singura proba in acuzare o reprezinta declaratia martorului denuntator. (…)
Constata instanta ca procurorul a mers in totalitate pe cele declarate de martorul denuntator si a facut conexiuni cu unele imprejurari de fapt (…), dar nu a putut proba, fara urma de indoiala, ca inculpatul i-a promis acestuia interventia la un judecator”, se arată în decizia citată de Lumea Justiției.
Întreaga motivare poate fi citită AICI.